Gândiri șezute pe telescaun (somnul coniferelor)

Brazi de la Kopaonik, photo din teleski Mali Karam A -stânga

Suntem asemenea păsărilor colibri și zgomotul nostru uman le dă cele mai angoasate coșmaruri, lor brazilor ce dorm aplecați și covârșiți de zăpada iernilor încărcate.
Ne strecurăm și tăiem cu canturile schiurilor noastre comunicațiile terestre trezite de neaua coborâtă aerian.
Atunci ei, brazii vârstei mele, ajutați de vânt, mai scutură din aripile crengilor lor maiestuoase, trezind lin câte-o pasăre.
Și pasărea asta vestește venirea noastră.
A oamenilor.

Brazi de la Kopaonik, photo din teleski Mali Karam A -dreapta

O ipoteză numită gând

Datorită unei reflexii, figurina feminină gândește de peste 4000 de ani, acum o face și într-unul dintre cele mai interesante și mai captivante muzee din lume; Muzeul de Artă Cicladică din Athina.

Piesele din muzeu au reținut demult atenția artiștilor de pe vremea când erau în colecții particulare.

Valoarea acestor figurine constă în umanitatea care o dezvoltă, în așteptare și contemplare. Este o permanență a brațelor peste pântec, peste maternitate, o dorință de continuitate și cine o face cel mai bine dacă nu gândul.

O inimă din frunze

Dacă inima mea ar fi un acordeon de frunze,
Și corpul o vază de sticlă transparentă.
Visul ar fi atunci un vânt ce vine de niciunde,
Ce straniu mă strecoară, în tainicele locuri,
Umbrite doar de frunze, într-o lumină aparentă.

O supărare vine, din cercul de lumină,
Și vântul altfel iscat porni furtuna cea deplină


Fugar în toate acestea rămânem doar cu gândul,
Că vremea a fost de vină;
                                       sau poate singur vântul?!