Marele Vânător - Micul Animal

Moartea Eroului, pictură anonimă, Muzeul de Război, Athina, Atena

”citat cităcios”

⋘ Miorița, asemenea altor produse culturale, conține numeroase straturi și contaminări motivice. Ne oprim doar asupra figurii mumei bătrîne, prezentă în unele variante. Ea reprezintă un relict al vremurilor matriarhale. Herodot se referă la credința triburilor de păstori în intangibilitatea femeii. Dar cea mai veche atestare cunoscută a unui scenariu similar aceluia din balada noastră se găsește în epopeea lui Ghilgameș. Împreună cu Enkidu, eroul epopeii se confruntă cu Chumbaba, păzitorul pădurii, pe care îl ucide, atrăgîndu-și ura zeiței Irininis. Într-un imn către Ishtar, Irninis este numită ”puternica fiică a Lunii”. În felul acesta, ceea ce, la o primă vedere, apăruse în baladă doar ca un rest al matriarhatului, se clarifică, în lumina asimilării simbolice străvechi între Irninis și Ishtar, ca reprezentînd natura ce moare spre a reînvia. Muma bătrînă, așadar, se înscrie în stratul chthonian al mentalității primitive. Cele patru ”personaje” ale actului textual fundamnetal, firește cu transformările inerente unei  evoluții milenare, se regăsesc cu ușurință în scenariul Mioriței: Marele vînător = sacrificatorul (ciobanii ucigași), Micul Animal  = sacrificatul (ciobănașul ucis fără împotrivire), Marele Animal (ipotetica Mare Oaie, divinitate a stînelor, reprezentată de oița năzdrăvană) și Mama, una din cele mai cutremurătoare întruchipări din cultura omenirii, a femeii ce își crește pruncul pentru jertfă.


Numeroase variante se cîntă ca bocete de flăcău. În cazul acesta, Muma bătrînă ar putea fi pusă în paralel cu femeile care plîng animalul crescut la sînul lor și jertfit ritual și, bineînțeles, cu Ariadna părăsită (pentru) sau din ordinul unei alte femei (zeițe): ”a lumii mireasă”. În felul acesta, Miorița se cuvine interpretată ca un lamento carpatic.


Mitul Marelui Vînător, precum am văzut [autorul se referă la tot eseul, nota mea], în diferitele sale ipostaze, descrie un arc din Altai în Vrancea ori din Pirinei în Tassili. A-l elucida înseamnă a înțelege lumea din care ne tragem, în care trăim și, deopotrivă, aceea spre care se îndreaptă urmașii noștri.≫

Andrei A. Lillin, Mitul Marelui Vînător, ed. Facla, 1986, pag.293-294