Pentru că la ultimele ședințe ce elaborau proiectul casei de gardă a lipsit ecologistul; arhitectul, inginerul și maistrul constructor au ridicat ceea ce s-ar fi putut numi mai bine, camera de gardă a prunului.
o parte de început începe de aici:
http://scorchfield.blogspot.com/2011/07/cine-mi-omorat-prunul.html
Astfel, la câteva luni, în care Manole lipsește o parte din timp nemotivat, mai trage și ceva călătorii, vânează fantasme -unii cred că vânează altceva, în curând va avea loc inaugurarea așa numitei case de gardă.
Casa de gardă se află la întretăierea hotarelor vecinilor, este un punct de observație și un loc de retragere. Acolo nu numai prunul va avea locul lui, dar și cei care au construit acest edificiu.
Inaugurarea va avea loc cam pe vremea coacerii vinului, vom avea oaspeți tocmai din țara soră.
Un acoperiș trebuie să ne amintească de locul de unde venim, în cazul acesta, prunul, prin ramurile sale visează la verde.
Astfel, prin convenții estetice, culoarea verde a trebuit să facă parte din ansamblul estetic, chiar dacă, alunul din dreapta și părul din stânga enunțau trei anotimpuri pe an această cromatică.
Totuși nu a fost îndeajuns și la următoarea ședință, s-a luat hotărârea de-a se planta mușchi, care vibrează patru anotimpuri în această frecvență binefăcătoare.
Plantația este doar la început, vom aplica și vom îmbunătății starea de verde, în cazul acesta extrem de particular: vom vâna verdele.
“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
Să-ţi trăiască prunul din casa de gardă!
RăspundețiȘtergereDar ai grijă cu vânătoarea aceea. Ca nu cumva vânatul să devină vânător.
:)
au evoluat mult de tot lucrarile :))
RăspundețiȘtergeresigur "casa de garda" a prunului va trezi invidia alunului si parului :))
Prunul și țuica fructelor lui sunt elemente vindicative, sacre celui ce le folosește cu măsură, astfel nu devenim victima unui viciu, ci un admirator distant al unei stări hedoniste.
RăspundețiȘtergereMai mult ca sigur că în starea dată de adrenalina oricărei ființe de-a fi vânate -comparabilă cu beția dată de alcool, ceea ce se credea a fi victimă se întoarce și mușcă mortal. :)
pandhora
RăspundețiȘtergereîncercăm să nu ne prindă frigul, un adăpost va fi acolo, lipsea demult un loc în care să se păstreze; ca de exemplu: țuica și vinul! :)
Cum de la o vreme am incetat să mă mai îmbăt, oricât mă străduiesc în acest sens, rămâne doar să admir prunul ca pe un inedit decor.
RăspundețiȘtergereCât despre reacţia vânatului, cea despre care pomeneşti puţin mai sus, fii sigur !
:)
Sau, altfel spus, nu vâna ceea ce nu eşti sigur că poţi doborâ din prima.
:)))))))
(am glumit)
Beția există și în sensul culorii, luminii, apei ș.a.m.d.
RăspundețiȘtergereCa și vânatul, de imagini, de idei, de iluzii, de ...
Comparăm, fără să vrem cu vânatul cu frica, oare de ce?!
:)
Nu importă, oricum se pretează la aceeaşi logică!
RăspundețiȘtergereO imagine, o idee, o iluzie te poate domina, devenind obsesivă. E momentul în care se cuvine să recunoşti că "vânatul" te-a luat în stăpânire.
Nu. Frica, dacă este între nişte limite, atunci înseamnă adrenalină. Iar adrenalina...
:)
Să ne întoarcem atunci la Acteon, la cel ce privește o zeiță dezbrăcându-se; cel cuprinde oare?
RăspundețiȘtergereCred că viitoare postare va fi despre Acteon, câinii săi criminali (ce mănâncă și altceva în afară de găini sau zburătoare) și zeița fecioară Artemis, asta ca să înțelegem mai bine frica!
:)