miercuri, 7 iulie 2010

Dezumanizarea treptată a fiinţei mele

Am fost la bancă şi-am scos bani.
Am alimentat maşina cu o parte din ei.
Maşina m-a purtat peste tot acolo unde trebuia să-i alimentez pe alţii cu bani.
Aşa am plătit gazul, curentul, apa, etc.
La întoarcere am oprit să-mi iau ceva de mâncare, să mă alimentez şi pe mine.
Când am ajuns acasă nu mai aveam niciun ban.
Înainte de a intra în casă am privit norii.
Mai apoi am început să mănânc ceea ce am cumpărat.
Am băut apoi ceea ce am cumpărat.
Am deschis geamul şi-am privit stelele, norii se vedeau de ele.
Am simţit atunci pulsiunea; eram o maşină de translatat nonvalori, eram o crăpătură într-un zid şi încercam să-mi croiesc un drum. Simţeam nivelarea; dorinţa zidului de-a mă absorbi în masa lui. Presiunea venită din toate părţile.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

mesajele anonime nu se citesc