Dacă a primit ceva de la viaţă, în plinătatea ei, asta a fost juisarea. Acum la bătrâneţe, domnul profesor o exersează cel mai bine. Experienţa în final tot îşi spune cuvântul; prin juisare inima lui bolnavă bate mai tinereşte, imaginaţia o forţează prin amintire.
Domnul profesor a scris şi cărţi pentru copii, bune sau rele, cu mai multe poze sau în proză, dar atunci era tânăr şi asta îl mâhneşte cel mai mult, nu numai tinereţea, ci neînţelegerea ei, neînţelegerea propriilor versuri scrise atunci în tinereţe pentru copii. Acum la pensie ar cam mai fura ceva tinereţe, dar cum? Cum să devină un "hoţ de tinereţe" dacă nu prin juisare? -elegant cineva scria "hoţ de frumuseţe".
Vremurile cu bătutul la maşină s-au dus, acum degetele nu l-ar ajuta deloc, norocul a venit cu internetul. Numai că domnul profesor nu se prea pricepe la tehnică, dar în ambiţia lui o face şi pe asta, chiar scrie la două trei cotidiene din capitală, apare în faţă, este băgat în seamă şi pentru un moment uită de juisare, are orgoliu acum.
Când l-au dat afară, tinerii, cred că l-au bănuit, l-au hăituit şi atunci a plecat.
Acum prin minunate identităţi false domnul profesor a apărut pe internet şi juisează maxim, fură, chiuie şi doarme puţin.
Blogosfera este minunată, -nici nu se putea mai bine- ca această decrepitudine majoră să nu meargă totuşi înainte. În democraţie doar sunt cei mai mulţi hoţi. În schimb aici avem aceşti "hoţi de tinereţe", babe sfătoase.
În încheiere trebuie să scriu că domnul profesor este gelos pe domnul Sorokin, pe acest inginer rus de mine. Este gelos că acesta scrie genial şi el n-a putut niciodată, mai mult când a aflat că are soţie şi copii cu care locuieşte într-un bloc turn din Moscova, a făcut spume.
Domnul profesor nu crede decât în valorile în care a fost educat, cu cele noi juisează, dar se şi enervează când acest ultim joc nu-i prea iese, când este bănuit i se face frică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc