duminică, 25 iulie 2010

Originalitatea formei


Scriu pentru că se naşte ceva, un "ce" în mine ("ce"-ul nu-mi aparţine şi este un mare cuvânt al lui Nietzsche, el are pentru mine aici şi tot timpul copyright): constat că nu sunt pregătit.
Orice răzvrătire în mine comportă două aspecte: primul se referă la neînţelegere; a mea, a apropiaţilor, a lumii, al doilea aspect la frustrare, a faptului că "nu pot cuprinde totul", nu pot să realizez staţia, apariţia acesteia din urmă ca oprire, ca finalitate a "ce"!

Unul pe net dă cu părerea despre fond şi formă; m-am împiedecat. Ce!
Ies afară, alung limbile câinilor de pe mine şi ajung în stradă. Fond, formă... formă fond!
Confuzie şi vin repede după Google, sunt sigur că şi el mă aştepta, că doar el tot timpul aşteaptă.

http://ro.wikisource.org/wiki/Originalitatea_formei

Citiţi ceea ce acum mai mult de un secol a scris Garabet Ibrăileanu, citiţi dacă vreţi să scrieţi, citiţi dacă vreţi să vă găsiţi forma, oricum fondul este bun, ici colo un fractal a luat-o razna şi iaca şi forma urmează.
Aici pentru zece, douăzeci de minute, citind acest text de două pagini m-am simţit elev.

imagine de la
http://www.jurnalul.ro/stire-biblioteca-pentru-toti/iubirea-desfigureaza-si-trece-520345.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

mesajele anonime nu se citesc