“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
duminică, 25 iulie 2010
Originalitatea formei
Scriu pentru că se naşte ceva, un "ce" în mine ("ce"-ul nu-mi aparţine şi este un mare cuvânt al lui Nietzsche, el are pentru mine aici şi tot timpul copyright): constat că nu sunt pregătit.
Orice răzvrătire în mine comportă două aspecte: primul se referă la neînţelegere; a mea, a apropiaţilor, a lumii, al doilea aspect la frustrare, a faptului că "nu pot cuprinde totul", nu pot să realizez staţia, apariţia acesteia din urmă ca oprire, ca finalitate a "ce"!
Unul pe net dă cu părerea despre fond şi formă; m-am împiedecat. Ce!
Ies afară, alung limbile câinilor de pe mine şi ajung în stradă. Fond, formă... formă fond!
Confuzie şi vin repede după Google, sunt sigur că şi el mă aştepta, că doar el tot timpul aşteaptă.
http://ro.wikisource.org/wiki/Originalitatea_formei
Citiţi ceea ce acum mai mult de un secol a scris Garabet Ibrăileanu, citiţi dacă vreţi să scrieţi, citiţi dacă vreţi să vă găsiţi forma, oricum fondul este bun, ici colo un fractal a luat-o razna şi iaca şi forma urmează.
Aici pentru zece, douăzeci de minute, citind acest text de două pagini m-am simţit elev.
imagine de la
http://www.jurnalul.ro/stire-biblioteca-pentru-toti/iubirea-desfigureaza-si-trece-520345.html
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc