Domnule profesor,

merită să vedeţi ceea ce am postat pe Youtube, ţine 2 minute, pentru a fi înţeles mai uşor
dealtfel toate aceste postări însoţite de clipuri mai spun ceva şi printre imagini

Toate orele de la şcoală au fost însoţite de un profund respect faţă de profesori.
Începând cu şcoala primară, la vederea unui profesor pe stradă mă cuprindea o ruşine pe care nu puteam să mi-o ascund -aşa erau vremurile-, mai târziu la liceu fugeam, alergam ca să nu mă vadă, nu ştiu de ce preferam să nu-i mai văd în timpul meu liber.
Nimeni nu mi-a explicat nimic în favoarea unei educaţii externe şcolii -meditaţiile-, care erau obligatorii, care erau necesare, care erau la modă şi sunt şi acum.
Mă săturasem de lecţii, mă săturasem de morala şcolară, mai mult sau mai puţin bună, mă cam săturasem şi de profesori, dar eu nu ştiam asta.
Mult mai târziu, m-am întâlnit cu un unchi de-al meu, tot profesor -aşa a fost să fie- şi-a început să-mi de-a lecţii în afara programului său şcolar, mie. Că am rămas blocat, că era disambigu, crezându-mă unul din studenţii lui cu caş la gură ar fi fost doar o scaldă, dar ar fi vrut să-l şi aprob, să dau măcar din ochi, dacă nu din cap.
Oricum de atunci am început să-i văd pe aceşti profesori peste tot, obsedat fiind poate de amploarea pe care a luat-o fenomenul.
Când am intrat pe net, am crezut că am scăpat de ei, dar se strecoară în comentarii, cu sfaturi băbeşti, care nu fac altceva decât să ne transmită boala lor, aplecarea şi frustrarea şi în neînţelegerea viului tânăr ar cam lua o mie şi una de identităţi.
Domnule profesor aş cam citi, mă lăsaţi?! Nu-mi daţi idei, nu mă răstălmăciţi.
"-Programa şcolară?!"
"-Ooo este adevărat, n-am citit nimic de acolo, mi-a scăpat, voi fi mai bun cu bunăvoinţa dumneavoastră!"

Dar nu vreau să rămân aici, cei bătrâni îşi văd deja moartea în oglindă, în baie -eu, este adevărat o văd în oglinda retrovizoare, în viteză. Finalul este aproape pentru ei, indescriptibil pentru mine, pot oricând să iau parte la finalul lor, ar fi în natura lucrurilor deseori în acel mers aerian al păsărilor migratoare.

În parte se întâmplă ca lucrurile să se mai amestece, să devină mai vivace, şi ca profesori să avem specimene tinere, cu voinţă, cu atac.
"Fără scrupule!" spunea un corporatist.
Din păcate aici nu discutăm de programă, de orar, de timp, ei lucrează cu cartelă: "anytime, anywhere".
În limita banilor cheltuiţi, ai chiriei neplătite aceşti tineri devin profesori, existenţa lor legată numai de "valoare" îi face viteji, eroi ai unei societăţi de consum şi aici cred că plagiez deja.
Două lucruri au aceşti "profesori": viteza şi preatinereţea, unul din ele va ceda repede în faţa celuilalt.