“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
joi, 8 iulie 2010
1,6180339887
Geppetto nu se lămuri singur asupra lucrului său. Apucă dalta şi se uită în oglindă, chipul lui era acelaşi, iar oglinda nu era fermecată. Oglinda nu-i arăta nimic nou; acelaşi atelier anost şi apăsat de praf, aceleaşi geamuri mate din cauza timpului şi mai ales acelaşi chip. Geppetto nu îmbătrânea niciodată, sau cel puţin aşa credeam eu.
Afară larma străzii crescu. Îşi aminti brusc de Circ; "Marele Circ Stromboli". O tubă bubuia şi tropăiturile animalelor îi zguduiră casa, apoi căzu un tablou. Zgomotul sticlei libere îl depăşi pe cel exterior. Se-ntoarse şi privi poza: "Acolo nu era singur..."
Au trecut câteva ore şi Geppetto privea încă în podea; larma trecuse, veni în schimb întunericul şi jos era doar o pată deschisă la culoare.
Reuşi cu un scârţâit de podele vechi să se mute cu tot cu scaun, aprinse un opaiţ şi lămuri un lucru; "Locul nu era bun, tabloul a căzut pentru că locul nu era bun..."
Într-o lumină cu umbre lungi pipăi zidul şi găsi cuiul atârnat. Îşi târâi saboţii de lemn prin cioburi şi punctă altă viitoare gaură, apoi se depărtă şi iar punctă...
Geppetto regăsi printr-o intuiţie, secţiunea de aur. Acum tabloul său era protejat prin geometrie şi prin logică, locul lui era plăcut.
Brusc se apucă de Pinochio. La fiecare articulaţie se opri, privi în spate şi revăzu locul, proporţia şi bunul simţ. Totul în lemn şi-ntr-o "proporţie de aur".
Noaptea se sfârşise şi ziua prin căldura ei îl toropi pe Geppetto.
Se trezi din nou în întuneric, curăţă fitilul lămpii şi continuă... totul într-o logică nouă; a două drepte-ntruna.
A avut o problemă la nas, pe care l-a greşit din cauza esenţei prea moi a lemnului întrebuinţat.
A treia noapte Pinochio era gata. Pus pe un scaun privea pieziş oglinda. Părea obosit sau ...?
Geppetto mută oglinda, o puse la "locul ei", locul de aur.
Când lumina zilei ce se chinuia să răzbată prin geamurile opace se reflectă prin oglindă pe chipul lui Pinochio, acesta prinse viaţă; deveni viu.
În ziua aceea merseră la circ.
Linkuri de folosit
http://en.wikipedia.org/wiki/Golden_ratio
Photo with all copyright:
http://brunelleschi.imss.fi.it/menteleonardo/emdl.asp?c=13419&k=13363&rif=13371&xsl=1
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc