citat
Doctorul m-a întrebat dacă-mi trecuse prin minte ideea sinuciderii, iar eu i-am răspuns, deşi n-aş fi vrut. că da. N-am intrat în amănunte, nu i-am spus că multe dintre obiectele din casa mea deveniseră, de fapt, potenţiale mijloace de autodistrugere: de consolele care susţineau podul (dar şi de câţiva arţari din grădină) m-aş fi spânzurat, în garaj aş fi putut inhala monoxid de carbon, în cadă mi-aş fi tăiat venele, ca să aibă unde să se scurgă sângele. Cuţitele de bucătărie, aşezate acolo, în sertarele lor, pentru mine nu avea un singur scop. Moartea prin atac de cord mi se părea peste măsură de tentantă, fiindcă m-ar absolvi de răspunderea implicării active, plus că mai şi cochetasem cu ideea unei pneumonii autoinduse - să fi pornit într-o lungă excursie prin pădure, prin ploaie, prin frig, îmbrăcat, de exemplu, într-o cămaşă cu mâneci scurte.
Wiliam Styron, Beznă vizibilă - Aminitri despre nebunie, Grupul Editorial Art, 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc