Biserica are soluţii în ceea ce se priveşte pe sine însăşi, în dogmatică; în inundaţii.
Este adevărat că dansul, la fel ca şi rugăciunea, ajută. Ajută să te reverşi, fizic, phisic, locomotor, mintal. Oamenii au nevoie, am citit undeva şi nu contrazic -habar n-am ce vor oamenii-, ceea ce vreau să divulg este faptul că biserica nu înalţă rugăciuni pentru ca băncile să scadă dobânzile şi conducătorii noştri pământeni să dea legi mai bune, în schimb îl imploră pe Dumnezeu să facă să nu mai plouă.
Undeva în Africa, Masai se înalţă, ceea ce pare dans este de fapt înălţare, salt; tot aşa de câteva mii de ani. Atingerea norilor nu înseamnă blasfemie şi nici implorare, ci "deschidere şi toleranţă", violenţa acestor triburi este recunoscută în istoria lor, acum toată această energie ce îi petrece trebuie revărsată undeva.
Photo: Sculptura de oţel a artistului Hartmut Skerbisch, „Lichtschwert” (Sabia de lumină), care simbolizează deschidere şi toleranţă, din oraşul austriac Graz, în spate este Opernhaus. Fotografia a fost făcută din Ghidul oraşul Graz.
Nu am să compar dansul cu rugăciunea (deşi poate aş putea spune vreo două vorbe), dar am să pun o întrebare: ce soluţii are, să zicem, filosofia (prin etică) pentru inundaţii sau politica băncilor? Din ce îmi aduc aminte, a nu fi leneş (de ex. să cari un sac pentru un dig sau să faci o strategie naţională) şi a nu fi lacom (de ex. să nu furi nişte bani din buget, sau să nu profiţi de conjuncturi economice şi legislative pentru a spolia nişte fraieri prin dobânzi) nu sunt recomandări pentru un creştin (pentru că la asta cred că te referi), ci imperative.
RăspundețiȘtergereCât despre "ce au nevoie oamenii", reforma protestantă e cea care a reuşit performanţa de a transforma religia în şedinţe de psihoterapie (prin recursul puternic la experienţa personală şi nemediată a transcendentului, dar nu numai). Prin levant lucrurile au rămas cum au fost, adică ţi se cam cere transformare personală şi nu prea obţii nimic fără efort.
Pentru a fi eu mai înţeles scris aceste citat:
RăspundețiȘtergere"Exemplele pot fi găsite pretutindeni pe glob. Potrivit vechii doctrine chineze, muzica şi dansul au drept scop să menţină lumea pe făgaşul ei şi să supună natura spre binele oamenilor. De întrecerile organizate la sărbătorile anotimpurilor depinde prosperitatea întregului an. Dacă reuniunile nu ar avea loc, bucatele nu s-ar coace.
Acţiunea sacră este dromenon , adică ceva ce face. Ceea ce reprezintă este drama, adică o acţiune, indiferent dacă acea acţiune se desfăşoară sub forma unui spectacol sau a unei competiţii. Acţiunea înfăţişează un eveniment cosmic, da nu numai ca reprezentare, ci ca identificare. Ea repetă acel eveniment. Cultul produce efectul care este întruchipat în acţiune. funcţia lui nu este numai să imite, ci să confere sau să aibă o participare. este un helping the action out .
Pentru ştiinţa culturii nu se pune problema cum concepe psihologia procesul spiritual care îşi găseşte expresie în aceste fenomene. Psihologia va lichida, poate, nevoia care duce la asemenea reprezentaţii ..." Johan Huizinga, Humanitas 2007, pag. 57 jos.
Acum în faptul că biserica nu este ataşată de valori sau non-valori laice voi scrie probabil o postare.
Cum rezolvă filosofia ceea ce noi credem că nu rezolvă? Nu ştiu!
La urmă, faptul că ai implicat reforma protestantă în performanţe religioase, cred că este puţin forţat; este al doilea motiv pentru care am dat citatul de mai sus.