Jocuri periculoase

Aici vedem jocul, un joc ce trebuia să imite venirea din neant, venirea de sus.
Antiteza este fatidică, ea ori nu crede, ori nu vede (nu aude, nu simte, nu presimte...).
Nu devii victimă necunoscând jocul, ci invers. De ce? Pentru că cel care nu cunoaşte regulile unui joc, îl ocoleşte; nu-l joacă, nu-l provoacă -pe joc sau jucători. Dacă îţi este frică nu ai ce căuta noaptea afară, dacă identitatea nu s-a cristalizat nu ai ce căuta pe internet, dacă dublul îţi joacă feste aruncă-l pe net etc.
Fără a trezi confuzie, jocul nu-l impune societatea, îl impune o anumită societate din care faci parte. Regulile sunt stabilite de fiecare în parte şi ele se cristalizează în timp personalizându-se pe iniţiatorii lor. Străinii de obicei sunt suspectaţi, dar nu din pricină că ei ar provoca vreun fenomen [social], ci pentru faptul că orice intruziune din afară duce la schimbarea anumitor reguli. Tinerii nu mai acceptă lecţii de la o anumită vârstă şi de ce nu ar fi bine aşa, de ce nu regulile lor, noi, atroce pentru cei care nu le înţeleg nu i-ar feri pe ei, tinerii, de jocuri periculoase. Ori tocmai aici batem moneda, prin jocul lor neînţeles de alţii o comunitate este ferită de atacurile subversive ale exteriorului, de aici abundenţa de mesaje care schimbă limba, prescurtări ce trimit la scrierea cuneiformă, pictograme ce amintesc de hieroglife şi până la scrierea liniară mai este şi asta numai pentru că presiunea în zilele de azi este foarte puternică.