În aşteptarea plecării

Fugi. Saltă. Urcă.
Voi crede tot timpul în fuga femeilor, a acelora care fug, fiind adolescente în căutarea iubirii, celelalte abrutizate în căutarea liniştii şi ca să nu divagăm, hai să nu-i băgam pe copii aici.
Un bărbat care fuge de acasă poartă chiloţii aceia roşii din postarea de ieri, hai să nu divagăm.

În ceea ce eu cred, acele femei care au fugit, au reuşit; celelalte s-au stafidit: mie îmi plac stafidele şi scriu asta din ceea ce simt şi nu pentru a corecta conotaţia.
Nu există linie de sosire, alergătorul de cursă lungă, în singurătatea sa mi-a dovedit lucrul acesta. Femeile trebuie să se aşeze, chiar dacă acel autobuz o duce departe, mai departe va fi casa ei.
Unul din cele mai celebre citate contemporane spune aşa:

"We cross our bridges when we come to them and burn them behind us, with nothing to show for our progress except a memory of the smell of smoke, and a presumption that once our eyes watered"
(Tom Stoppard, Rosencrantz and Guildenstern are Dead, British dramatist&screenwriter (1937 - )

citind asta mi-am dorit să fiu femeie, să dovedesc ceea ce ca bărbat niciodată nu voi fi în stare, să înlocuiesc vocabula devin cu aceea de nasc.În sine de fapt o deviere în ceea ce doresc să fiu Adam, să nu am ombilic, să traversez Edenul.

Revin la plecare, ca sentiment de gol, de loc lăsat în urmă şi, odată de reîntors înapoi, acel loc îl vom regăsi gol. Nu contează abundenţa umană în urma regăsirii, spectacolul reprimirii în cuib, locul părăsit este gol pentru că oricine ar dori să-l ocupe nu va reuşi. Timpul a curs şi umplerea nu mai poate fi chemată.

"Dominique plânge. Sub fard se află o femeie din carne şi oase, cu o inimă, care simte cum îmbătrâneşte şi pe care o înspăimântă singurătatea: şopteşte:
- O femeie fără bărbat e o femeie singură."

Simone de Beauvoir, "imagini frumoase", Ed. Paralela 45, 2005, pag 113 la mijloc.
şi să nu uităm în traducerea inegalabilei Ileanei Vulpescu.

P.S. primesc traduceri sau adaptări din partea talentaţilor de limbă engleză a citatului de mai sus, dau un premiu virtual, o imagine a unui tricou, cu o frază, în final totul trebuie luat ca artă şi nu ca jignire, deci?
Scriu asta pentru că avem un traducător talentat :)!