“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ha! Twitter. Waiting for FB, MySpace, and, why not, "classic" Geocities refs. Good job!
RăspundețiȘtergere:) daca as fi nesimtita , as spune ca e tipic raspunsul lui e tipic pentru alegerile sale sexuale :)))
RăspundețiȘtergereundeva e un punct . sau o virgula . whatever :)
RăspundețiȘtergereAm dat copy-paste, de obicei nu-mi place să modific, dacă este, sau nu "." sau ","... rămâne la latitudinea fiecăruia.
RăspundețiȘtergereAi dreptate în cel priveşte, nici el nu cred că s-ar supăra, dar mai bine aşa decât să ai, mai mult sau mai puţin, frustrările homosexuale pe care le-a avut Gogol:
"1848 – Tulburat de puseuri mistice, agravate de clima ultraortodoxistă din jur (Gogol îşi trăieşte presupusa homosexualitate ca pe un păcat capital), face un pelerinaj la Ierusalim. Demersul, departe de a-l stabiliza interior, îl devastează prin chiar imposibilitatea de a-şi obţine liniştea şi iertarea. Nu mult după revenirea din pelerinaj, cade sub influenţa preotului Matei Konstantinovski, care-l angajează într-o terapeutică letală (prin abstinenţă generalizată, cu pretenţii purificatoare: post total şi nesomn) şi-i induce ideea literaturii ca păcat, orientându-l spre arderea manuscriselor. Nenorocit psihic, Gogol se supune şi, în noaptea de 11 spre 12 februarie 1852, arde manuscrisul părţii a doua din Suflete moarte."