“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
marți, 18 mai 2010
Singurătatea alergătorului de cursă lungă
Departe de a fi o filosofie, ci mai degrabă o credinţă, un existenţialism pur, a celor care în alergarea lor prin viaţă, ocolind de fiecare dată, nesupunându-se, reuşesc în final să fie striviţi de uitare; în ceea ce soarta le-a dăruit, acolo într-un colţ cu o largă vedere să observe totul, să nu cedeze şi în acelaşi timp imuabil să nu mişte nimic din ceea ce ei cred sau visează.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Imi place Alergatorul, acum..
RăspundețiȘtergereŞi brusc, acum a trecut.
RăspundețiȘtergere