Tot satul se trezise, mugetul unei fiinţe, necunoscut lor, neauzit vreodată, le deşteptă simţurile. Adormiţi, cu flăclii ce miroseau a pucioasă, a căror lumină făcea concurenţă zorilor, pescarii inundară plaja, mulţi, cu femei şi copii.
O fornăială imensă, colorată azuriu şi cu o mustaţă albă lipea apa ţărmului cu coada.
- Salvaţi balena, salvaţi balena! se auzi strigătul ascuţit al copilului ce dădea din mâni, sus pe faleză, luminat de soarele ce răsărea.
Pescarii doar auziseră de aşa ceva, în locurile acelea niciodată nu înotase vreo balenă.
- Învaţă-ne Doamne cum! şi ridicară mâinile spre cer.
Atunci, cu un trăznet prevestitor, pământul se crăpă în două de-a lungul imensului cetaceu până lovi faleza în dreptul copilului. Un mic cutremur avertiză apoi pescarii să se îndepărteze. Apa mării invadă hăul deschis imediat şi eliberă balena ca apa unui estuar, ea mai mugi o dată şi reuşi să se întoarcă în micul golf. Plecă.
De aceea satul acesta are în mijlocul lui o balenă cu un copil călărind-o şi dând din mâini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc