Căzuse.
Undeva de-a lungul străzii, lângă o trecere de pietoni, faţă în faţă cu semaforul; căzuse.
Numărase prima dată timpii în care culorile se schimbau.
Aproape 20 de secunde pentru verde şi 40 şi ceva de secunde pentru roşu! Apoi veni intermitenţa:
"Câtă discrimare!", gândi el.
Nu suferea, pur şi simplu căzuse şi acum nu-şi mai simţea picioarele, braţele... cred că nici faţa nu şi-o simţea; doar ochii căutau ceva şi deveniră hipnotizaţi pentru un timp de culorile semaforului.
Încercă să privească foarte aproape de trupul său şi nu văzu sânge scurgându-se, ceee ce îl liniştea. Pe de altă parte gândi că poate ar putea avea o hemoragie internă şi se răzgândi în ce priveşte liniştea.
Îşi aminti imediat de prima scrisoare:
"Doamnă Elefteriakis,
Primesc cu căldură vestea că mai aveţi libere acele camere mici, acele ferestre cu deschidere spre templu. Încerc din răsputeri să prind o bursă şi dacă datorită ei voi avea banii necesari, voi ajunge la Atena în data de 8 cu o cursă charter şi de acolo cu autobuzul la Amfissa. Pe jos vin şi tot ajung în 9 la Delphi. Deci vă rog să reţineţi o cameră timp de cinci zile pentru mine începând cu 9..."
Aproape 40 de secunde pentru roşu şi 20 şi ceva de secunde pentru verde!
"Acelaşi lucru!", regândi el.
Mai privi verdele uscat al tufelor din jurul său şi încercă să realizeze unde se află.
Numără în gând orele trecute.
Îşi aminti apoi de a doua scrisoare:
"Doamnă Elefteriakis,
Nu pot să nu fiu îndurerat de vestea pe care mi-aţi dat-o pe această cale.
Lipsit fiind de orice mijloc de a veni îndată, totuşi încerc să vă transmit cele mai sincere condoleanţe. Nopţile pierdute cu Ioannis au fost pentru mine adevărate oaze filosofice. Stelele ce răsăreau desupra Parnassului erau singurele din univers..."
Simţi o durere deasupra ochilor, de parcă cineva dorea să-i deschidă mintea şi să vadă cei acolo.
În a treia scrisoare promisese că va veni la îngropăciunea lui Ioannis, chiar dacă ar fi să se împrumute de la cămătari.
Prinsese un bilet Bucureşti-Atena în ultima clipă. Bani avea de la un coleg de cameră din Banat; de la Chişinău nu primise nimic. Trebuia să se ducă!, după atâţia ani pierduţi şi câştigaţi de două ori, în Grecia.
Îi promisese colegului că-i aduce un oenochoe adevărat, un vas de vin cum n-a mai văzut el.
Muri încet şi sublim. Sublim în felul în care amintirile pot să desăvârşească opera prezentului; de-a fi retrăite atât de intens, încât lipsa lui, a prezentului, să nu mai fie băgată în seamă: ca un drog ce ţi-a ocupat conştientul şi-l lasă pe celălalt; subconştientul să se exprime, şi încă cum!
Felul în care a fost găsit a fost descris ca eroic. Era atât de aproape!
______________________________________________
Două avioane de vânătoare au decolat în grabă de la Preveza; din sudul Epirului. La 60 nord de Atena li s-a spus să o ia spre nord-est şi să zboare la joasă altitudine pentru a intimida grevele transportatorilor de pe marea autostradă Thessaloniki-Atena. O cursă charter ceru permisiunea de a ateriza la Larissa şi o primi pentru că o scurgere de combustibil secătui rezervoarele avionului şi acesta nu mai avea nici o şansă să ajungă la Atena. După confirmare şi înscrierea pe culoarul de zbor urmă ciocnirea. Acolo unde autostrăzile se împart şi se despart, una spre Atena şi spre Termopile chiar...
Noaptea acoperi repede totul şi doar a doua zi se văzură semnele tragediei.
În urma ciocnirii, rămăşiţe ale avioanelor căzură în suburbiile oraşului. Un tânăr român, de fapt moldovean cu bursă în România, fusese găsit aproape intact lângă o trecere de pietoni.
photo
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc