Evadare

Epoca închisorilor s-a terminat. Cei care sunt acum acolo au motivele societăţii, nimeni nu este acolo din propriile motive. Altfel, cine are propriile motive este la spitalul de nebuni.

Evadarea nu mai este aventura în care Papillon descria Guyana, este supravieţuirea în care bărbatul se rătăceşte în femeie.

Egalitarismul posedă ambele virtuţi; dar nu şi ambele defecte, se doreşte egalitate în sens androgin, lipsit de sex, lipsit de putere; o fleşcăială hormonală în care bântuie bărbatul cu ţâţe şi femeia cu muşchi, - să fie ei chiar de oţel, ce contează materialul cât ambalajul!

Momentele de regăsire sunt tot mai puţine, avansează neantul, ca să mă explic; scriu referitor la un viitor în care nu mai contează lipsa de benzină sau de apă, ci de suflete.

Sunt liber-cugetător, nu mă băgaţi la sectanţi, suflet înseamnă viu. Vechiul Testament evită viul, acolo toată lumea moare, Noul Testament îl reia, greceşte de data aceasta, nu iudaic.

Evităm de fiecare dată diferenţa, fie ea sexuală, fie ea emoţională şi punem egal; aprigă dorinţă, largă necunoaştere. Mult mai târziu în pat, toţi recunoaştem totul şi asta de fapt reprezintă frumosul, nu intră aici amanţi celebri şi văduve ucigaşe.

Fie şi cum credeţi, că fiecare minte, că fiecare pune o petală perfectă la floarea imperfectă, totuşi în acea clipă de fapt nu s-a minţit deloc, mai târziu în reproşul realităţii s-a elaborat minciuna, atunci în geneză ea nu a existat.

În final Papillon a evadat; în Franţa, în ţara lui natală el nu s-a mai întors, sigur a visat la ea.
Într-un fel asemănător bărbatul evadează de femeie; şi dacă cumva a visat la ea ca la o reîntoarcere?
Probabil.
Nimic mai târziu nu-i va reflecta laşitatea, reîntorcerea, în firea lui el trebuia să meargă înainte şi dacă, în anvergura împrejurărilor se va întâlni tot cu ea, va fi asemeni lui Ulise, ceva extrem de grav, şi extrem de rar!

 

şi ca nu plece nimeni supărat! 

last photo:

http://www.pauart.co.uk/mainimages/micorosa.jpg