Sâmbătă dimineaţa în supermarket

A te uita în coşul cuiva la supermarket, dorinţă profundă, catalogată de mulţi ca fiind o indiscreţie pe faţă, a devenit azi dimineaţă, pentru mine ca o prefaţă.

Mama cu copilul preşcolar, mama cu fiica de liceu, bărbatul singur şi preocupat tot timpul şi perechile tinere, restul populaţiei dintr-un supermarket fac obiectul publicităţii deşănţate din mass-media, de peste tot, a marilor grupuri de revânzare a produselor producătorilor (the big resellers).

Copilul din acel cărucior subacvactic a urlat tot timpul, de la intrare la ieşire; mama l-a înghesuit în acea cuşcă de plastic galben-albastră, dotată cu volan şi cu vedere frontală în unghi de 90 de grade. Fetele ce prezentau cosmetice, acele testere, care se dovedesc a fi de fapt cele mai bune produse, s-au jucat o vreme cu el, mama a reuşit să înhaţe de pe raft ceva produse şi s-a tirat spre lactate, acolo frigul l-a mai amorţit pe micul luptător, a gesticulat o vreme doar până la casierie, acolo lipit de rafturi a luat-o de la început.

Pe tânără am văzut-o încă de la intrare, trecând prin faţa mea şi-a aranjat puloverul mişcându-şi dorsala; "o minunată focă" mi-am zis. Când s-a întâlnit cu mama s-a făcut fată cuminte, orice gestică a încetat. După aproape 10 minute le-am întâlnit admirând rafturile burduşite de marfă, nu cumpăraseră nimic încă. De la casă mi-am întors privirea să localizez ţipetele copilului şi le-am văzut, mama cu fiica tot la cosmetice, la tampoane; probabil începea lecţia de a fi femeie.

Bărbatul singur şi preocupat eram eu, bere şi sărăţele cu chimen, iaurt şi-un pui congelat şi cam atât, în rest am privit, era gratis, la casă am plătit.

Cuplurile, uneori atât de lipite lateral unele de altele, mă induceau în eroare, căci nici nu ştiam cine împinge coşul, în el: o salată verde sau un lapte, oricum nesemnificativ, restul coşul era umplut cu dragoste.