4
1. Adam s'a împreunat cu nevastă-sa Eva;
ea a rămas însărcinată şi a născut pe Cain.
Şi a zis: "Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!"
2. A mai născut şi pe fratele său Abel.
Abel era cioban, iar Cain era plugar.
3. După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului
o jertfă de mâncare din roadele pământului.
4. Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întîi
născute ale turmei lui şi din grăsimea lor.
Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi
spre jertfa lui.
5. dar spre Cain şi spre jertfa lui, n'a privit cu plăcere.
Cain s'a mîniat foarte tare, şi i s'a posomorît faţa.
6. Şi Domnul a zis lui Cain: "Pentru
ce te-ai mîniat, şi pentru ce ţi s'a posomorît faţa?
7. Nu-i aşa? Dacă faci bine,
vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul
pîndeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine,
dar tu să-l stăpîneşti."
8. Însă Cain a zis fratelui său Abel:
"Haidem să ieşim la cîmp." Dar pe cînd erau la cîmp,
Cain s'a ridicat împotriva fratelui său Abel,
şi l-a omorît.
...
Acest capitol 4 se termină cu versul 16 astfel:
16. Apoi, Cain a ieşit din Faţa Domnului,
şi a locuit în ţara Nod,
la răsărit de Eden.
Mult mai târziu John Steinbeck, scria romanul "La răsărit de Eden"...
"Un singur pasaj mă nelinişteşte... acolo unde Domnul l-a întrebat pe Cain de ce este supărat, Domnul spune: "Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar dacă faci rău, păcatul pîndeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine dar tu îl vei stăpîni." Acest "tu îl vei stăpîni", m-a izbit pentru că era o promisiune făcută lui Cain că va învinge păcatul." *
Peste două pagini, prin personajul bucătarului chinez Lee se duce mai departe interpretarea:
"Domnii mei bătrâni [clubul de interpreţi chinezi pe unde se perinda şi Lee] simţeau şi ei că vorbele acelea sînt importante - "tu îl vei stăpâni" şi "tu să-l stăpîneşti". Şi iată aurul extras din mineritul nostru: "Tu poţi să-l stăpîneşti. Poţi să stăpîneşti păcatul." Bătrânii domni au zîmbit, au dat aprobator din cap şi au considerat că anii au fost bine folosiţi. Asta i-a scos din carapacea chinezească, iar acum studiază greaca. [...] Traducerea populară americană [a V.T.] le ordonă oamenilor să învingă păcatul, şi păcatul poate fi numit ignoranţă, [...] face o promisiune în "tu îl vei stăpîni", dînd să se înţeleagă că omul va învinge cu siguranţă păcatul. Dar cuvântul ebraic, cuvîntul timshel : "tu îl poţi stăpîni" îţi dă posibilitatea de alegere. Poate că e cel mai important cuvînt din lume. Asta înseamnă că drumul este deschis. Dreptul de a alege revine omului. Pentru că dacă e adevărat "îl poţi stăpîni", este tot atît de adevărat şi că "nu-l poţi stăpîni."
[...]
Am vrut să vă spun asta mai demult. Am şi anticipat întrebările dumitale şi sînt bine pregătit. Orice scriere care a influenţat gîndirea şi viaţa unui mare număr de oameni este importantă. Există milioane de secte şi biserici care simt ordinul "tu să-l stăpîneşti", şi se dăruiesc cu totul ca să-l asculte. Şi sînt alte milioane care cred în predestinare "tu îl vei stăpîni". Nimic din ceea ce ar face nu ar putea opri destinul. Dar "tu poţi". Asta îl face pe om măreţ, îi dă ceva asemănător zeilor, pentru că în slăbiciunea şi murdăria lui, în uciderea fratelui lui, el are totuşi posibilitatea alegerii. Îşi poate alege drumul, poate lupta şi cîştiga." **
________________________________________________
John Steinbeck, La răsărit de Eden, bpt 1973, Ed. Minerva, vol. II
* pag. 44 mijloc
** pag. 47 sus - 48
N.B. Prezentul fragment din Vechiul Testament, l-am copiat dintr-o Bibliei tradusă în străinătate în anii 60.
În Biblia tipărită de Editura Institutului Biblic şi Misiune al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2005 versul 7 din capitolul 4 este:
"Cînd faci bine, oare nu-ţi este faţa senină? Iar de nu faci bine, păcatul bate la uşă şi caută să te târască, dar tu biruieşte-l!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc