Bărbatul în starea lui de graţie

 

Femeilor priviţi bărbatul.

Bărbatul, semn sau simbol, dorinţă sau frustrare, de aici orice relief care iese în evidenţă îl reprezintă, priviţi triunghiurile, conurile, chiar şi coşurile caselor; sunt ale noastre, ale bărbaţilor.

Când spui bărbat, spui putere, strângere, şaibă obosită de piuliţă şi toate astea două din urmă peste şurub, deci bărbat.

Când priveşti în sus, vezi bărbatul, el este mai înalt ca tine, tot timpul; aruncaţi-vă tocurile, lăsaţi cocurile, priviţi în jos.

Când priviţi în jos, ce mai vedeţi, cu atenţie, vă rog, vedeţi relieful, curba ce vine spre voi, adică bărbăţia. Privind-o trebuie să ţineţi capul mai jos, până când nişte pantofi cu şpiţ, de piele de şarpe neapărat, vă vor băga în boală.

Asta suntem noi acum, emasculinizaţi de fapt, plini de aer, sau dacă vreţi goi de aer.

Niciodată nu voi putea să văd aşa bărbatul, semn sau simbol, întrebare sau confuzie.
Când prima dată, dintr-o eroare a artei, s-a sculptat o statuie ce reprezenta un bărbat, toate organele sale sexuale erau mici, mici cât putea marmura sau piatra să suporte.
Marii sculptori antici greci au dat frumuseţe bărbatului şi au obţinut-o prin proporţii, prin redarea falsă, este adevărat, a anatomiei umane. O mână care vine în faţa corpului este mai subţire decât cealaltă, care urmează în jos, sau se află în spatele corpului. Prima verificare s-a făcut pe coloanele templelor, care sunt bombate în exterior la mijloc şi astfel privite de la depărtare ele de fapt, prin iluzie să fie drepte.
Bărbatul nu trebuie să-şi arate potenţa, sau dacă o face, aceasta trebuie să fie minimal reprezentată, voi femeile sunt sigur că ştiţi să alegeţi.

pentru curioşi aici se poate vedea ceva
http://scorchfield.blogspot.com/2009/09/hermes-of-praxiteles-olympia-greece-340.html