citat
Mă gândesc că pământul pe aici [din cimitir n.m.] trebuie să fie bine îngrăşat cu gunoi de stârv, oase, carne, unghii, hăuri ale putreziciunii. Groaznic. Se fac verzui, trandafirii, se descompun. Putrezesc repede în pământul umed. Toţi slăbănogii ăştia bătrâni laolaltă. Şi pe urmă un fel de brânză topindu-se încet, fleşcăită. Pe urmă încep să se înnegrească, şi se scurge un soi de zeamă din ei. Pe urmă se usucă. Molii moarte. Sigur, celulele sau ce-o fi trăiesc mai departe. Se schimbă în altceva. Viaţa veşnică într-adevăr. Şi nu se hrăneşte cu nimic decât cu ea însăşi.
James Joyce, Ulise, Ed. Univers, 1984, pag.129 mijloc
photo by
http://blog.syracuse.com/shelflife/2008/06/basil_dillonmalone_of_liverpoo.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc