Pot să visez încă o dată şi eu visul meu

Dacă "My fair Lady" a întruchipat reuşita bărbatului în ale femeii, Doamna M a rupt regula şi a cultivat reuşita femeii în ale bărbatului.

"Odată prinsă libelula, ea trebuie ţinută la cald, căci frigul o doboară repede..." scria Doamna M în memoriile sale postum publicate. Dar nimeni nu s-a întrebat unde stau libelulele în nopţile reci, venite brusc uneori vara?
Bărbatul care a luat-o în maşină, a condus într-un timp multiplicat, a ajuns atât de târziu acasă, încât familia s-a întrebat dacă nu cumva a păţit ceva pe drum. Maşinile fiind rare pe vremea aceea, orice accident punea în alertă maximă toată poliţia. Ajuns acasă a trebuit să de-a explicaţii poliţistului care deja lua declaraţii de la familie. Afară poliţistul privi o clipă spre maşină, găsi că văzu o umbră ce se rostogoli şi zâmbi spre bărbat, îi prinse mâna de la cot, îl bătu pe umăr, apoi scoase degetul mare din pumnul drept, arătând spre cer; pentru el se încheia o zi.
Bărbatul băgă maşina în garaj. Mai târziu în noapte duse mâncare şi apă acolo. Atunci o clipă privi prin geamurile maşinii ochii limpezi ai fetişcanei. Lumina lunii ce cădea prin ferestrele garajului îi era îndeajuns pentru privit, mirosul în schimb, ce venea prin geamurile lăsate, îl dobora. Îi lăsă nişte prosoape, săpun şi ceva haine de la fiica sa mai mare, bănuia că se vor potrivi, îi arătă un robinet în garaj şi o chiuvetă mare cât o pălărie, apoi plecă de acolo, plecă să se gândească. Ea nu scosese nici un cuvânt tot timpul acesta.
Dacă pentru mulţi noaptea este un sfetnic bun, trebuie să înţelegeţi că pentru acest om noaptea a fost un coşmar trăit cu adevărat şi poate că dacă nu ar fi fost aşa, multe lucruri în această lume rămâneau nedescoperite sau dacă exagerez, rămâneau decolorate.
Dis-de -dimineaţă bărbatul a dus-o la un orfelinat condus de maici sub un ordin religios, singura întrebare pusă de acesta, în timp ce conducea, se referea la viitorul ei apropiat, la care ea a răspuns:
"Vreau să învăţ să scriu!"
Trecu de o intersecţie şi prima la dreapta, după o sută de metrii opri:
"Dar de citit ştii?"
"Nu este nevoie", răspunse ea,
"Am atâta de scris că de citit nu ştiu dacă voi putea!"