“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
joi, 2 septembrie 2010
Amintiri de legende
15 august an curent
Soarele n-a apus, dar vârfurile munţilor Pelion i-au provocat umbra. Insula în schimb a rămas în soare. De pe plaja Paltsi, doar un triunghi a rămas în lumină. Vis-a-vis, într-un golf, nişte stânci, galbene în acest apus, par că plutesc spre insulă, spre Skiathos.
Îm lipsa soarelui s-a instalat umbra şi frunza de măslin se întoarce. Leandrii devin mai veseli. Florile lor care au văzut soarele atâta timp au deja bulbii negrii; prin asta nu par resemnate. În jurul lor, fraţi şi surori, aceiaşi, aceleaşi; încep o nouă sarabandă, petrecându-le pe ceilalţi, pe celelalte.
În noaptea care va veni vom auzi din nou bocăniturile centarurilor, căutările, strămutările, până când vor fura din nou fecioarele lapiţilor, a tinerilor thesalieni.
Suntem de fapt în Thesalia, acolo unde caii erau mai dibaci ca oamenii.
Suntem în Pelion, în munţii unde a avut loc căsătoria aceea de legendă, în care Peleu a luat-o de nevastă pe Thetis, - Zeiţa cu picioarele de argint - . Nuntă la care zeii au dănţuit până când au uitat de ei. Au uitat cât sunt de frumoşi, sau de urâţi până când zeiţa discordiei, Eris, le-a arătat Mărul de Aur.
Să continui?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc