citat
Oannes (babiloniană U–anna) Zeu sau fiinţă supraumană mesianică din mitologia sumeriană, cu aspect de acvanaut sau de amfibie antropoihtiomorfă cu care, după relatarea istoricului Berosos în Babyloniaka, ar fi începutul şirul marilor înţelepţi mitici din Mesopotamia dinainte de potopul universal. Berosos (citat indirect, după Alexandros Polyhistor, de episcopul din Cesareea Eusebius în Pregătirea întru Evanghelie) comunicase că, în zorii unei epoci arhaice, „un animal înzestrat cu raţiune, numindu-se Oannes, s-a ivit venind din Golful Persic. Trupul animalului semăna cu al unui peşte. Sub capul său de peşte, avea al doilea cap. Mai avea şi picioare omeneşti, dar [trupul] se sfârşea cu o coadă de peşte. Vocea şi graiul îi erau articulate. Făptura aceasta stătea de vorbă în timpul zilei cu oamenii, însă nu mânca deloc. Ea îi învăţă scrierea, ştiinţele şi felurite arte. Le arătă cum să-şi zidească locuinţe, să întemeieze temple, să se folosească de legi şi să se poată sluji de cele mai de seamă principii ale cunoaşterii geometriei. Le mai arătă cum să deosebească grânele pământului şi cum să culeagă fruncte.” Această „făptură amfibie” i-a învăţat pe oameni tot ce putea „să-i umanizeze”, căci „învăţătura sa era într-adevăr atât de universală, încât nu a mai cunoscut vreo înbunătăţire.” Iar la „asfinţitul soarelui, făptura aceea se cufunda iarăşi în mare, petrecându-şi noaptea în adâncuri.”
Berosos mai spune că Oannes a apărut în timpul celui de-al 2-lea rege antedeluvian: Ammenon (En-men-dur-anna?) a început să iasă periodic din mare, instruind pe oameni, iar regelui Evendurahos i-a revelat ştiinţa sacră a divinaţiei. Înţelepţii succedaţi în Mesopotamia (după tradiţia mitografică, până la potopul universal) au fost 7: primii 4, născuţi în râuri sau în genere în ape – peşti puradu (ca Oannes); ceilalţi erau de obârşie umană; după alte versiuni, primul înţelept a fost Adapa. Unii comentatori au încercat să-l identifice pe Oannes cu zeul Ea, deşi Ea are alte atribute, iar tradiţia babiloniană care transmite, prin Berasos, mitul lui Oannes nu-i atribuie acestuia trăsături supranaturale, cu atât mai puţin divine, ci numai calităţi aproape tipice ale oricărui erou mitic civilizator (mai curând din categoria lui Quetzalcoatl). Dacă unele urme în imnurile şi incantaţiile babiloniene ar îngădui riscul identificării cu Ea, poate fi vorba cel mult de sincretism în planul confuziilor specifice memoriei mitice. Retragerea noctură a lui Oannes în mare şi aspectul său ihtioform parţial, sugerînd mai degrabă o costumaţie acvanautică, se pot explica şi prin apartenenţa lui la o civilizaţiei superioară, care făcea într-o vreme –înregistrată de mitologia generală – anume operă de misionarism.
Victor Kernback, Dicţionar de mitologie generală, Ed. Albatros, 1983, pag.510.
Photo : http://www.markwydler.com/images/Oannes_brings_civilisation_to_the_world.jpg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc