Se afișează postările cu eticheta Marylin Monroe. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Marylin Monroe. Afișați toate postările

luni, 17 octombrie 2011

Căutarea unui symbol


Călătorul care coboară de pe Acropole intră fără să vrea într-unul dintre cele mai vechi cartiere ale Athinei: Plaka. Dacă este duminică, aici poate întâlni o piață de vechituri renumită prin raritățile pe care numai cunoscătorii le pot întâlni, renumită prin promiscuitatea produselor, promiscuitate de ordin tehnologic nu numai psihologic, dar se pot întâlni în primul rând simboluri, care mai târziu, se vor aranja în mintea ta dând naștere celor mai dubioase și dorite creații.


Aici am întâlnit un simbol feminin pe care nu l-am căutat, eu de obicei nu caut nimic și nu știu cum se întâmplă că tot întâlnesc ceea ce nu caut.
Priviți cu atenție fotografia, sub ea se află o diplomă, în stânga se află o minunată pasăre, probabil un păun sau poate un fazan, mai jos -tot din ciclul tapiserii minunate aduse de acasă, o femeie dialoghează cu... sigur cu un păun.


Caracterul imagistic dă cadrul liber în ceea ce Aristotel căuta în simbol, mai târziu, într-un ciclu ce nu depășea realul, Freud l-a transpus -pe simbol, în oniric, în vis, în dorință. Dar pentru că de fiecare dată un simbol este urmat de altul și tot așa. Pentru că de fiecare dată dorința se multiplică, se detașează de ea însăși, se solidifică prin asta, vă ofer un alt simbol întâlnit la nu mai mult de un kilometru de piață, într-o vitrină.




Deci? cu cine mergem mai departe?!


P.S.
Priviți doar colierul!

luni, 6 iunie 2011

Mitul contemporan

Acum ni se pare hilar, totul parcă a început cu Elvis Presley, dar sigur înaintea sa a fost Greta Garbo, înainte totuşi a fost câte un rege chiar, sau vreun călugăr, şi tot aşa până dăm de sfinţi, mai departe de ei sunt eroii, toţi prin dispariţiile misterioase i-au ajutat pe oameni - care crezând în continuare în ei, i-au făcut pe aceştia să mai reapară, din când în când,  rezolvând problemele omenirii.


Într-o fantă de lumină, în spatele Universităţii din Budapesta, pe o străduţă, cineva a amprentat color pe trotuarul asfaltat pe Marylin Monroe. N-am călcat deloc pe chipul surâzător, ba chiar m-am speriat în prima clipă. Şi chipul acela misterios mi-a zâmbit, numai mie. Şi nimeni nu ştie asta.

duminică, 26 septembrie 2010

Similitudinea lui Joyce asupra N.N. cu M.M.


citat

Mă gândesc că pământul pe aici [din cimitir n.m.] trebuie să fie bine îngrăşat cu gunoi de stârv, oase, carne, unghii, hăuri ale putreziciunii. Groaznic. Se fac verzui, trandafirii, se descompun. Putrezesc repede în pământul umed. Toţi slăbănogii ăştia bătrâni laolaltă. Şi pe urmă un fel de brânză topindu-se încet, fleşcăită. Pe urmă încep să se înnegrească, şi se scurge un soi de zeamă din ei. Pe urmă se usucă. Molii moarte. Sigur, celulele sau ce-o fi trăiesc mai departe. Se schimbă în altceva. Viaţa veşnică într-adevăr. Şi nu se hrăneşte cu nimic decât cu ea însăşi.

James Joyce, Ulise, Ed. Univers, 1984, pag.129 mijloc

photo by
http://blog.syracuse.com/shelflife/2008/06/basil_dillonmalone_of_liverpoo.html