Căutarea timpului

o posibilă sau imposibilă continuare la

http://scorchfield.blogspot.com/2011/01/descoperirea-timpului.html

     Demult, într-o ţară mare, numărul celor nou veniţi creştea de la an la an.

     În marele oraş, undeva la o mansardă, un tânăr sforăia de zor cu fereastra deschisă.

     Deschise ochii, în faţa ochilor: podeaua de lemn udă, un pahar care nu s-a spart şi praful depus pe alocuri.

     Deschise pumnul şi îşi aduse palma în faţa ochilor şi o întoarse, apoi din noi până se convinse că nu avea nimic, sau: nu mai avea nimic. O clipă de linişte, atât dură totul. De sus se auzea mersul ceasului; tic, tac, tic, tac... Pur şi simplu leşinase. Se ridică încet, de parcă ar fi fost lovit de-o boală îndelungată. De fapt chiar părea sănătos şi probabil că visul ce-i dominase leşinul fusese prea real. Oare durase mult starea asta? Brusc i se făcu foame, dar nu avea nimic în cameră; dulapul era gol şi pe masă doar o carafă cu apă. Bău şi se ospătă. Mai târziu va coborâ în stradă să-şi cumpere ceva.

     Privi ceasul de pe masă, lângă el o geantă de piele, aşa cum poartă doctorii. Căută în geantă şi rămase uimit când scoase afară o trusă de orologerie ce părea neatinsă.

Ceasul licări o rază de lumină şi se-ntoarse spre oglinda din spatele lui; afară soarele trecea spre asfinţit. Fereastra îl mai reţinu în vizorul ei câteva minute.

     Privi afară, apoi trecu la oglindă. Trase puţin de veston în jos, aruncă de pe el un fir de păr ce părea invizibil şi se privi; cît de tânăr putea fi, sau mai bine zis cine i-ar fi ghicit vârsta.

     Îşi aminti totul şi toate acţiunile îi trecură prin ochii minţii ca un marfar cu multe vagoane colorate; în faţa lui era locomotiva ce acoperea soarele cu fumul ei.

     Plecase din ţara lui cu gândul să vadă lumea, să călătorească şi să-nveţe.

     Acum sigur îşi amintea cum a cumpărat geanta şi ceasul, dar nu prea pricepuse ce vroia să spună anticarul acela bătrân: "Aici ai eidos-ul timpului şi în geantă ai methexis-urile şi împreună cu mimesis-urile dobândite de tine *, vei reuşi să-l slobozeşti acolo unde-i este frică!" Apoi îi oferi un ceai fierbinte, poate chiar prea fierbinte.

     Au trecut mulţi ani de atunci. Amintirea părea smulsă dintr-o carte cu poveşti şi atunci cînd reveni în marele oraş îl căută pe bătrânul anticar, dar găsi doar obloane trase. Deschise încet geanta ce-o avea la el şi scoase cheia asupra căreia multe întrebări curseseră de-a lungul călătoriei lui prin lume. Văzând lacătul; înţelese. Introduse cheia adânc şi lacătul se deschise. Pătrunse într-o încăpere întunecoasă ce părea cunoscută. În faţă sa o masă şi pe masă o lumânare, groasă aşa cât mâna lui. O aprinse şi lumina gălbuie dădu naştere la umbre prin cameră. Pe masă o hârtie; citi:

"Te numeşti Asimetrion şi toate acestea sunt ale tale, fie să citeşti, fie să-nveţi de la alţi, fie că şti deja, fie că vei şti. Te vei întoarce de unde-ai plecat prima dată şi vei slobozi fără frică eidos-ul timpului, fie că şti, fie că vei şti!"

     Aşa a devenit Asimetrion cel mai mare ceasornicar al marelui oraş.

     Timpul l-a lăsat în pace o vreme, dar dintr-o dată părea că îmbătrâneşte repede şi în toate căutările sale nu reuşi să găsească ceea ce-i fusese poate predestinat, căci timpul trecea prea repede pentru ai percepe eidos-ul.

     Atunci auzi de ţara unde toţi care se nasc acolo nu mor niciodată. Auzi de acea ţară ce traversa o suprapopulare fără precedent şi unde din cauză că ceasurile nu mergeau niciodată, lumea uita să moară. Acolo va surprinde eidos-ul timpului, căci methexis-urile împreună cu mimesis-urile erau deja de partea lui.

___________________________________________________
asymmetron (din greaca veche) = incomensurabil

eidos = înfăţişare, natură constitutivă, formă, tip, specie, idee
"Eidos era un termen statornicit şi destul de sofisticat, cu mult timp înainte de a fi canonizat de Platon. Prima lui semnificaţie, cu care apare curent la Homer, este "ceea ce se vede", "înfăţişarea", "chipul" , în mod normal al unui corp, iar filosofia presocratică a continuat să-l folosească în acest sens. ... [mai târziu la Platon] Relaţia dintre eide-le eterne, indivizibile şi fenomenele sensibile (aistheta) trecătoare este descrisă în mai multe moduri diferite. Eide-le sunt cauza (aitia) fenomenelor sensibile (aistheta) (Phaidon 100b-101c), iar despre acestea din urmă se zice că participă (methexis) la eide."
din Termenii filosofiei greceşti, de Francis E. Peters, ed. Humanitas 2007, pag. 81 şi 83

methexis (din greaca veche) = participare
"Methexis este termenul folosit de Platon pentru a descrie raportul dintre eide şi particularele sensibile; vezi Phaidon 100d."
din Termenii filosofiei greceşti, de Francis E. Peters, ed. Humanitas 2007, pag. 175 jos

mimesis (din greaca veche): mimare, imitaţie, artă (mai precis, artele frumoase)
"Meşteşugarul (demiuourgos), aşadar, fie uman sau divin, produce la două niveluri: "originale" sau obiecte reale şi imitaţii sau imagini ce pot doar să aproximeze mai mult sau mai puţin realitatea modelelor lor. Platon nu e întotdeauna consecvent în aplicarea acestei teorii. În Rep. 596b meşteşugarul divin creează originalul, adică eidos-ul, patului, tâmplarul produce doar patul fizic care este o eikon faţă de eidos, dar este "originalul" pentru patul pictorului..."
din Termenii filosofiei greceşti, de Francis E. Peters, ed. Humanitas 2007, pag. 176 jos

eikon; mare atenţie, nu este copie, aşa cum ar sugera-o textul lui Francis E. Peters, ci "reflexie".