joi, 24 februarie 2011

Moartea unui titan




[Roy:]
"I've seen things, you people wouldn't believe, hmmm.
... attack ships on fire off the shoulder of Orion.
I've watched C Beams glitter in the dark near the Tannhauser Gate.
All those moments, will be lost in time like tears in rain..."
["... time to die ..."]

 ___________________________________________________

     Cutremurul,  supravegheat jos acustic, veni pe neaşteptate. Lovi prin replicile sale la fel cum valurile izbesc iarna stânca vie. Unda de şoc tăvăli uşor construcţiile vechi, nepregătite pentru asaltul undelor de joasă frecvenţă; înainte de a se strâmba pământul, acestea deja tremurau.

     Salvatorii n-au raportat niciodată supravieţuitori necunoscuţi, aceştia, alienaţi, internaţi în pavilioane ascunse ale spitalelor speciale nu-şi mai reveneau niciodată, mediul în care se aflau nici nu putea să-i facă normali, pentru că ei nu erau din lumea aceasta.



Dar ei, opuşi, posesori ai acelor reluctanţe, rezistenţe ce provin din matematica vegetalului, ai rezistenţei superficiale lichide ce urcă pe tuburile submilimetrice, reuşesc să traverseze caroiajul, să acopere ariile realului, sus în soare să răspundă întrebării existenţiale: "Cum aţi ajuns aici?"

Dar ei, opuşi realului, temporalului, să subziste o clipă pentru a da răspunsul: "Pentru că ne-aţi răpit!"

Viaţa nu este simplă, aruncată la ruleta secundei pare sau impare, de fiecare dată dorinţa înfrânge avariţia şi părăsirea mesei de joc se datorează blondei ce s-a frecat de colţul mesei de joc. Oamenii văd asta, simt asta, doresc asta, visează asta şi mai departe prelucrează realitatea în sensul acestor răbufniri aşa zis înţelepte; clerici, inspectori fiscali, agenţi de asigurări, propagandişti politici, electorali, sindicali, ecologici, populari, adevăraţi apostoli ai noilor ideologii ce reflectă viitorul prezent, apocalipsa înţeleaptă, ne fac pe noi, prin cei prezenţi, izbăviţi, eliberaţi de toate vinele şi viciile, dorinţele şi visele, ne fac oameni.

Replici ale cutremurelor ce crează mutări imense ale maselor, falii ce dislocă continente, insule ce mor, ţărmuri ce devin munţi, toate acestea în dimensiunea lor duc la modificarea unui timp. O formulă veche şi înţeleaptă stabilea Energia ca fiind masa obiectului înmulţită cu viteza lui, totul supra doi, se lua în calcul relativitatea mişcării; adică viteza, viteza era apropiată cu viteza luminii. Nimeni nu a luat în calcul că nu viteza contează, ci masa obiectului, aceasta fiind enorm de mare, chiar şi cu viteză mult mai mică decât viteza luminii va provoca contractarea timpului, sau dilatarea spaţiului; precum Einstein a scris-o în Teoria Relativităţii.

La cutremure mari apar oameni din diferite epoci, aceştia provoacă mari disensiuni între marii învăţaţi ai epocii curente, binenţeles, marea masă a populaţie nu ştie nimic.

În final este greu de demonstrat că aceştia sunt Titani ce au trăit vremuri în care omul târâia creanga.
_________________________________________
Rămân de văzut filme în care ne simţim aşişderea! :)

2 comentarii:

  1. da, marele scriitor S.F. Ion Hobană nu mai este, am lăsat pe cei apropiaţi lui şi cei care scriu mai bine decât mine să scrie, dar asta nu înseamnă că nu merită amintit şi de mine.

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc