Telegrama

     Un mărunt om de afaceri, după o scurtă vacanţă în Europa, se gândi prosteşte să-şi trimită o telegramă. Pe vremea aceea telegrama făcea cel puţin şapte zile şi ce se gândi; să o trimită înainte de plecare ca el să ajungă înaintea ei.

     În timp totul trecu repede şi după vreo două săptămâni de la ultima lui zi de vacanţă, apare şi uscata lui de secretară cu telegrama şi cu un zâmbet prostesc ce părea a-i spune: "Văd că v-aţi făcut prieteni în Europa"!

     Omul pierdut în amănuntele unei mari afaceri îşi dădu seama de prosteasca glumă ce şi-o făcuse şi rupse repede telegrama (avea sens să o citească?).

     Mai trecu o săptămână şi întârziind la lucru, nu îşi dădu seama seama că pe masă îl aşteaptă o telegramă, dar atunci sună telefonul şi dorind să noteze ceva, văzu totuşi telegrama, o strecură repede în buzunarul de la piept, şi cu capul aplecat spre dreapta ţinând telefonul într-o aprigă apăsare pe umăr îşi notă tremurat nişte date. A doua zi îşi aminti de telegramă, dar schimbase haina; tocmai o lăsase la spălatorie.

     Mai trecu o săptămână şi uitase de incident, afacerile mergeau prost, bursa oscila! Se foia pe scaun şi la un moment dat se sculă şi plecă la un coleg de afaceri ce avea biroul pe acelaşi palier; discută! La întoarcere: hopa, pe masă o telegramă, o întoarse mirat, o aşeză din nou pe masă, încet de parcă era fragilă şi urlă după secretară! Aceasta cu două viteze de mers ( încet şi deloc ) apăru cu zâmbetul pe faţă (ce merita împuşcat, nu secretara ci zâmbetul), apoi care răsuflă şi se bosumflă; "Eu nu ştiu de nici o telegramă, nu eu am pus-o pe masă!" 

     Sări cu ciudă spre masă şi o căută printre hârtii ca să i-o arate. Pe hol cineva deschise brusc uşa şi strigă ceva, (geamul fiind ridicat) căteva hârti zburară pe geam. Telegrama n-au mai găsit-o!

     Să spun că a mai trecut o săptămână? Să scriu despre viaţa plictisitoare a acestui amărât om de afaceri lovit de faliment? Nu merită! Merită să pomenesc că un curier special i-a adus o telegramă, hăt-hăt, tocmai de la Amsterdam. Omul nostru holbă ochii la uniforma curierului de parcă îşi văzu moartea, semnă scurt pe notesul poştal şi luă telegrama. Dori să nu o deschidă, apoi râse singur, şi cu gesturi sigure tăie marginea cu o foarfecă, citi; "O să mori!", atunci scaunul alunecă, mocheta se strânse sub masă şi omul se lovi cu capul de colţul unei biblioteci aflate în spate, şi rămase ţeapăn!