sâmbătă, 26 februarie 2011

Yukio Mishima

pagina din spate a cărţii

Roman autobiografic, care îl consacră pe scriitorul Yukio Mishima la numai douăzeci şi patru de ani, confesiunile unei măşti aduce în prim-plan incidentele copilăriei şi ale adolescenţei unui tânăr din Tokyo în anii 40 ai secolului trecut. Invadată de erotism, cartea este, după cum observa Marguerite Yourcenar într-un splendid eseu dedicat lui Mishima, "una dintre acelea foarte rare ce-ţi dau impresia de biografie înregistrată pe viu, înainte ca elaborarea romanească să fi intervenit."

_________________________________________________

"S-ar putea spune: «Iată un Gide japonez» ... Dar nu, Mishima este chiar el - un foarte japonez Mishima; lucid în plină confuzie emoţională, cu umor în toiul disperării, aproape fără preţiozitate, sentimentalism sau autocompătimire. Această carte, ca nici o alta, m-a făcut să înţeleg în bună parte ce înseamnă să fii japonez."

Christopher Isherwood

Acum motto-ul prelung al cărţii pus de Yukio Mishima

     Frumosul este ceva cumplit, înfiorător! înfiorător, înţelegi? Pentru că nu poţi să-l cuprinzi, nu poţi să ştii ce-i acolo în fond, şi nici n-ai cum să ştii, fiindcă Dumnezeu ne-a pus în faţă numai enigme. Aici se întâlnesc toate extremele, şi toate contradicţiile sălăşluiesc laolaltă. Eu, frăţioare, nu sunt un om cult, dar am stat şi am cugetat mult. Sunt atâtea taine care ne înconjoară! Prea multe enigme apasă asupra bietului om pe acest pamânt. Dezleagă-le cum te taie capul, şi ieşi la liman teafăr, nevătămat, dacă-ţi dă mâna. Frumosul! Şi apoi, nu pot să suport gândul că unii oameni cu suflet mare şi luminaţi la minte încep prin a slăvi idealul Sfintei Fecioare, ca să ajungă la urmă să năzuiască spre un alt ideal, idealul Sodomei. Dar şi mai îngrozitor este atunci când omul în al cărui suflet sălășluiește idealul Sodomei nu înseamnă că-şi întoarce faţa de la celălalt ideal, al Sfintei Fecioare, fiind singurul care-l însufleţeşte şi pentru care inima lui arde, arde cu adevărat, ca în anii neprihănitei tinereţi. Nu, sufletul omului e larg, mult prea larg, n-ar strica să fie puţin îngustat! Dracu' să înţeleagă! Acolo unde mintea vede numai ruşine inima descoperă frumosul. Poate oare Sodoma să reprezinte frumosul? 

[Crede-mă că pentru cei mai mulţi oameni frumosul este însăşi Sodoma? Poţi tu să dezlegi taina asta? Şi te cutremuri când te gândeşti că frumosul este nu numai ceva care te înspâimântă, ci în acelaşi timp şi o taină nepătrunsă. Aici se dă lupta între diavol şi Dumnezeu, iar câmpul de bătălie este însuşi sufletul omului.]

     ... Dar fiecare, cum se zice, vorbeşte despre ce-l doare.

F.M. Dostoievski
Fraţii Karamazov

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

mesajele anonime nu se citesc