Marele prinţ

citat

I

     De prea multe ori am văzut mila rătăcindu-se. Noi însă, cei ce guvernăm oamenii, am învăţat să privim în inimile lor şi să nu acordăm grija noastră decît celor demni de atenţie. Refuz să am milă faţă de rănile ostentative ce frămîntă inimile femeilor, aşa cum o refuz morţilor şi muribunzilor - şi ştiu pentru ce.

     A fost o vreme, în tinereţea mea, cînd îmi era milă de cerşetori şi de rănile lor, cînd plăteam pentru ei tămăduitorii şi cumpăram leacuri - caravanele îmi aduceau dintr-o insulă unguente cu amestec de aur, care refăceau pielea deasupra rănii deschise. Am făcut acestea pînă în ziua în care am înţeles că ţinea la duhoarea lor ca la un lux rar, căci i-am surprins zgîrîindu-se şi mînjindu-se cu bălegar, asemenea acelora care îngraşă pămîntul pentru a extrage seva întreagă. Îşi arătau cu mîndrie unul altuia putreziciunea, fălindu-se cu ofrandele primite, fiindcă cel ce cîştiga cel mai mult egala în proprii-i ochi pe marele preot care slujeşte celui mai frumos idol. Nu primeau să-l consulte pe medicul meu decît în speranţa că şancrul lor îl va surprinde prin pestilenţa şi dimensiunile lui şi-şi agitau ciotul ca pentru a ocupa mai mult loc în lume. Şi primeau îngrijirile ca pe un omagiu, oferindu-şi membrele abluţiunilor care-i flatau; de îndată însă ce răul era vindecat, se regăseau lipsiţi de importanţă, nemaihrănind nimic din ei înşişi, inutili, şi încercau să reînvie acel ulcer care trăia în ei.

     Împodobiţi din nou cu putreziciunea lor, mîndri şi găunoşi, reluau drumul caravanelor cu talgerul în mînă, cerşind în numele dumnezeului lor murdar.

[...]

Saint-Exupery, Citadela, Rao, august 1993, prima pagină,

photo:
http://news.softpedia.com/news/Micul-print-e-o-lectura-nociva-considera-profesorii-turci-ro-5040.shtml