Resort uman

     Priviţi fotografia cu atenţie de la dreapta la stânga; lesa teleskiului este încă în aer în marginea dreaptă a fotografiei, acolo dinamismul are frecvenţa cea mai înaltă, spre mijloc toate personajele decelerează spre starea de repaus a monitorului de ski. Rămâne aproape o treime de repaus în stânga. Monitoarea priveşte elevii, îi numără, mai lipsea să-i miroase :) , este ca o cloşcă cu puii de aur. 

     Staţia Terminus.Va urma coborârea, grupa este de intermediari, toţi cu ambiţia de a termina cursurile la avansaţi. Sigur nu toţi, aşa cum nu toată lumea poate să înveţe acest sport de altitudine numit ski. Dar aceşti copii demonstrează că educaţia are un efect major asupra dorinţei lor de a demonstra ceva. Fără nici o ipoteză, trag concluzia că nereuşitele din învăţământ se datorează educaţiei. Aici, pe pârtie, există sus soarele şi zeii, jos, monitorul şi zăpada; martori: vântul şi fotograful. Fotograful îi urmează o vreme, apoi vâjâie pe lângă ei sintetizând astfel constatarea: lucrurile bune se întâmplă acolo unde nu este nimeni. Am reuşit să surprind ceea ce de multă vreme credeam că a dispărut în ţărişoara noastră dragă: respectul şi atenţia elevilor şi ataşamentul şi grija profesorilor, da, în acest sport orice greşeală duce la urmări grave, veţi gândi, şi voi răspunde că dacă alfabetul se poate învăţa aşa, eu prefer asta atunci.

     În concurs; fetiţa este prea mică pentru a purta şi beţe, acestea o încurcă, dealtfel cei tari în acest sport schiază fără beţe. Băţul înfipt este un fanion ce trebuie ocolit în slalom.

   În spate este un concurent ce trebuie să-şi care singur echipamentul până la linia de start pentru a porni a doua oară în slalom; teleskiul fiind oricum prea departe.

     Fetiţa dintr-o privire asamblează în mintea sa toţi vectorii forţelor centrului de greutate ce duc corpul pe o traiectorie imaginară; deja în prima fază, se poate scrie că creierul este cu ceva înaintea mişcării propriu-zise, navigând înaintea timpului fizic, totul pentru echilibru.