Viitor

"De cîţiva ani eram bănuit că am stranii clarviziuni, că deţin taine înalte. Lumea se înşela, iar eu nu ştiu nimic. Este adevărat însă că în decursul nopţilor de la Bethar am văzut trecîndu-mi prin faţa ochilor neliniştitoare fantome. Perspectivele deschise spiritului de pe înălţimea acestor coline golaşe erau mai puţin maiestoase decît cele de pe Ianicul, mai puţin scăldate în aur ca cele de la capul Sunion; ele erau inversul şi nadirul. Îmi spuneam că era zadarnic să doresc Atenei şi Romei eternitatea care nu-i dată nici oamenilor, nici lucrurilor şi pe care cei mai înţelepţi dintre noi o contestă chiar zeilor. Complicatele şi sofisticatele forme ale vieţii, civilizaţiile la largul lor în rafinamentele artelor şi fericirii, libertatea spirituală dornică de cunoaştere şi gîndire depindeau de sorţi nenumăraţi şi rari, de condiţii aproape imposibil de întrunit pe care nu trebuie să ne aşteptăm a le vedea durînd la infinit."

Marquerite Yourcenar, Memoriile lui Hadrian, ed. Cartea Românească, 1983, pag. 186 mijloc

Explicaţii personale

     A divaga, a eşua; toate reuşitele divaghează mai devreme sau mai târziu, recordurile devin involuate şi demne de milă. Toate înălţările cad în ruina desconsiderării. Toate marile planuri parcurg încet involuţia odată încheiate, întorcându-se de unde au plecat; de la idee. Pe marile ruine ale umanităţii rămân ideile, tot ceea ce este fizic se deteriorează - marii istorici numesc "urme ale trecutului", umbre ale unor vremuri.

     De fapt, prezentul îneacă cu o mare dorinţă toate ideile în lucruri fizice, palpabile, semne ale puterii evului. Orice construcţie, maşină, tehnologie, ascunde toate orgoliile prezente, dorinţa incomensurabilă a ideii de-a fi realizată, un mare of ! De undeva de sus un viitor priveşte lacom, abia aşteaptă să-i vină rândul, ca să dărâme.

     Totul dintr-o privire!