Le Feu follet - The story

pentru C

     Orice film bun trebuie să conţină o poveste, ar fi aşa ca o poveste în poveste, impactul este mare; astfel se vor suprapune, se vor evidenţia ideile principale.

Filmul Le Feu follet cuprinde o zi, 24 de ore din ceea ce Alain Leroy trăieşte... filmul arată peregrinarea sa prin Paris, pleacă de dimineaţă de la clinica de dezintoxicare unde este internat, de lângă Paris, Versailles;  nu a mai băut alcool de patru luni de zile, medicul îl asigură că este vindecat, amanta la fel.

     Alain cutreieră oraşul asemeni unui mare erou, vrea să-şi întâlnească toţi prietenii cu care are cele mai puternice amintiri, vrea să fac un tur de forţă, un circuit de aducere aminte. Dar lumea aşa cum o ştia el s-a schimbat, nu este vorba numai de aceste patru luni de claustrare, ci de anii pierduţi dincolo de ocean. Anii de la New York, unde s-a căsătorit cu o americancă, cu Dorothy; iar prietena cea mai bună a acesteia este Lydia, care este şi amanta lui, care tocmai ce s-a dat jos din patul lui în dimineaţa aceea, premergătoare călătoriei.

     Pentru Alain, călătoria a fost grea, căutarea l-a pus în faţa multor situaţii, pe unele dintre ele le-a depăşit, pe celelalte le-a primit direct în faţă, ca un adevărat erou. Amintirea a ceea ce a fost cu adevărat pălea în faţa celor, care critic, ironic, aveau acum curajul să-l înfrunte.

     Când a venit seara, târziul zilei, greşeala deja fusese săvârşită, băuse din nou, doar un pahar mic de lichior, cantitate fatală pentru cei aflaţi în situaţia lui. Ajunge la alţi prieteni, acolo, lipsit de puteri se întinde, adoarme şi mai târziu ascultă la cină o poveste, al cărei erou principal este chiar el. Povestea este adevărată şi arată ceea ce putea face Alain în tinereţe, dar nu departe de vârsta pe care o are. Acum pare un leu fără dinţi şi gheare, cu o faţă căzută, ascultă tăcut, absent, evocarea unui trecut în care dă semne că nu se regăseşte.

     O clipă mi-am adus aminte de Filoctet, erou grec, arcaş neîntrecut, părăsit pe o insulă, bolnav, uitat de ceilalţi.

Alain Leroy întruchipează bărbatul care a avut totul la o vârstă la care alţii abia îşi cumpără o maşină, citesc două trei cărţi si au cam tot atâtea femei, ori el deja refulase atâtea dorinţe încât cei din jurul lui se hrăneau cu ele. Acum fără absolut nici o dorinţă (sigur că acea de a bea, acum nu se mai pune), pluteşte în lumea celor care există, în lumea celor care-l privesc cu o mare compătimire şi chiar cu ură, oricum el abia îi mai vede, poate îi simte, dar numai atât.

Am pus povestea mai sus, ea ascunde eroul în erou, filmul nu lasă nimic neterminat.