Le feu follet - plimbarea

pentru C

de aici am început
http://scorchfield.blogspot.com/2011/02/le-feu-follet-marea-singuratate.html

     Perioada de căutări corespunde începutului şi sfârşitului, alfa şi omega dacă vreţi. Bărbatul caută la început, este vitală această căutare, corespunde cu maturitatea hormonală, cu dorinţa, cu iubirea. Apoi, totul devine pasager, superficial, difuz, bărbatul ce a ajuns să cunoască nu mai pune valoare pe ceea ce tinereţea l-a iniţiat şi de fapt aşa ar trebui, valorile fac parte din plictiseala sa, monotonie, vicii.

     Alain este un tip aparte, îşi caută prietenii, fiecare prieten posedă o tipologie clară, indiferent dacă acest prieten este bărbat sau femeie, sau dacă are familie sau nu, sau dacă are la rândul lui o mulţime de prieteni sau este singur; Alain a ajuns în pragul de unde-i înţelege pe toţi, pragul uşii fără uşă.

Alain merge pe stradă, el mai ţine minte că este Alain Leroy, "marele hipnotizator social"; în mersul său aristocratic se vede nepăsarea, nu-l mai miră nimic. Aici încă Alain vede lumea, tot ceea ce se-ntâmplă în jurul său, nu-i scapă nimic, nu este obosit, paloarea pe care o văd alţii în obrajii lui are origini străine lui, dar va rezolva şi asta.

     O întâlneşte pe Jeanne, o veche prietenă, un caracter opus celuilalt de la care tocmai a plecat, Dubourg. Revoltă feminină, împotriva a ceea ce Dubourg, ca bărbat, a lăsat steagul jos. Pentru Jeanne, Dubourg nu mai luptă, ci doar vorbeşte, în el vede "bărbatul domesticit", mistic, preocupat de "egiptenii" lui, -Dubourg scrie istorie, dar nu o trăieşte. Alain priveşte şi ascultă, poate pentru puţinele dăţi a devenit un ascultător.