Frumuseţea tăiată

Am tăiat frumuseţea pentru a dovedi indivizibilitatea ei, adică: oricât aş putea să o împart, să o despart, să o împrăştii, să o fac aşchii, partea care rămâne este frumoasă, ideea aristoteliană de categorie rămâne. Este frumos ceea ce face parte din categoria frumosului. 

Mai departe, am reluat ideea de subconştient, frumosul meu nu este frumosul vostru, coincidenţa este valabilă, formele sunt recunoscute, tăiate chiar.

A zis să fie alb, mult alb, ceea ce rămâne va avea puţin alb şi cine este acolo, în alb?

În alb se află toate culorile, de aceea femeia îmbrăcată în alb place atât de mult, mie, n-am scris că vouă, coincidenţa este valabilă, frumuseţea tăiată respiră, am dovedit pentru mine indivizibilitatea ei, am tăiat.