Hekate

     Hekate (Εκάτη) Zeiţă greacă enigmatică, patronând magia, vrăjile şi otrăvurile şi simbolizând lucrările tainice ale beznei, nopţii şi ale lumii subpământene (de unde şi varianta că ar fi de fapt Artemis în Infern). Originea culturală e incertă: unii o consideră zeiţă tracică, similară cu Bendis; alţii susţin provenienţa ei autohtonă, fireşte, din Hellada arhaică. În orice caz, într-o epocă timpurie, fusese venerată ca zeiţă împărţind oamenilor binefaceri, ajutându-i în judecăţi civile, şi în războaie, alinând durerile naşterii, ocrotind copiii, vânătorii, pescarii, iar ca simbol timpuriu al fertilităţii, patronând naşterea şi tinereţea animalelor sălbatice, odată cu naşterea şi căsătoria umană. În această formă, cultul zeiţei s-a răspândit devreme mai ales în părţile sălbatice ale Greciei (Samothrake şi Tessalia), până pe coasta Asiei Mici. După Hesiod (Theogonia v.409), era născută de Asteria, de la Titanul Perses, dar se presupune că pasajul e o interpolare provenită de la orfici.

În epoca ei cultuală culminantă era venerată ca zeiţă cu trei capete, sau chiar 3 trupuri, adesea ca zeiţă însă cu 3 ipostaze diferite sau 3 înfăţişări simultane (Tripla Hekate).

Numele, interpretat de obicei drept “cea care lucrează de departe”, s-ar fi referit în special la activitatea ei de magiciană: în această ipostază era asimilată Lunii (Selene) care ziua se adăposteşte într-o peşteră de unde nu vede nimic, însă aude totul (de unde şi obiceiul de a practica magia în timpul nopţii, mai ales în nopţile cu lună plină; această Hekate fiind patroana vrăjitoarelor, le venea acestora în ajutor anume în nopţile cu lună plină; din acelaşi motiv, animalul ei favorit era câinele (şi i se sacrificau câini) de unde şi superstiţia (care a supravieţuit) de a crede în urletul prevestitor al câinilor la lună (întrucât Hekate era socotită şi cârmuitoarea tărâmului subteran al morţii) când îşi adulmecă moartea adusă de Hekate. O variantă explică astfel caracterul triplu al zeiţei: în cer e Selene, pe pământ e Artemis, iar în Infern e Persephone.

     Imaginile plastice de obicei o înfăţişează compusă din 3 trupuri lipite spate în spate (după o interpretare: luna nouă, semiluna şi luna plină) care, în cele 6 mâini ale lor, ţin torţe, uneori şerpi, adesea o cheie (simbolizând calitatea de păzitoare şi stăpână a lumii infernale), un bici sau un pumnal. Explicarea etimologică a Triplei Hekate e hazardată: εκατό - o sută (sacrificial curent fiind 100 victime simultane, dar din aceasta derivase credinţa că Hekate reţine pe malurile Styxului 100 de ani sufletele ale căror trupuri au rămas neîngropate; εκαz - departe (întrucât luna îşi trimite razele de departe); κατ - foc, lumină (în raport cu lumea infernală şi cu cerul selenar). Aceste 3 forme (trioditiz), devenind în latină Trivia, apoi triformis, sunt explicate de mitografii romani (Ovidius ş.a.) într-un mod mult simplificat: epitetul triformis, ar indica fie cele trei capete ale zeiţei (după credinţele romanilor: de cal, câine şi leu), fie cele 3 imperii peste care domneşte cerul (Luna), pământul (Diana) şi infernul (Proserpina).

definiţia aşa cum este ea cuprinsă în Dicţionarul de Mitologie Generală, de Victor Kernbach, editura Albatros, 1983, pag. 256