Le Feu follet - The story

pentru C

     Orice film bun trebuie să conţină o poveste, ar fi aşa ca o poveste în poveste, impactul este mare; astfel se vor suprapune, se vor evidenţia ideile principale.

Filmul Le Feu follet cuprinde o zi, 24 de ore din ceea ce Alain Leroy trăieşte... filmul arată peregrinarea sa prin Paris, pleacă de dimineaţă de la clinica de dezintoxicare unde este internat, de lângă Paris, Versailles;  nu a mai băut alcool de patru luni de zile, medicul îl asigură că este vindecat, amanta la fel.

     Alain cutreieră oraşul asemeni unui mare erou, vrea să-şi întâlnească toţi prietenii cu care are cele mai puternice amintiri, vrea să fac un tur de forţă, un circuit de aducere aminte. Dar lumea aşa cum o ştia el s-a schimbat, nu este vorba numai de aceste patru luni de claustrare, ci de anii pierduţi dincolo de ocean. Anii de la New York, unde s-a căsătorit cu o americancă, cu Dorothy; iar prietena cea mai bună a acesteia este Lydia, care este şi amanta lui, care tocmai ce s-a dat jos din patul lui în dimineaţa aceea, premergătoare călătoriei.

     Pentru Alain, călătoria a fost grea, căutarea l-a pus în faţa multor situaţii, pe unele dintre ele le-a depăşit, pe celelalte le-a primit direct în faţă, ca un adevărat erou. Amintirea a ceea ce a fost cu adevărat pălea în faţa celor, care critic, ironic, aveau acum curajul să-l înfrunte.

     Când a venit seara, târziul zilei, greşeala deja fusese săvârşită, băuse din nou, doar un pahar mic de lichior, cantitate fatală pentru cei aflaţi în situaţia lui. Ajunge la alţi prieteni, acolo, lipsit de puteri se întinde, adoarme şi mai târziu ascultă la cină o poveste, al cărei erou principal este chiar el. Povestea este adevărată şi arată ceea ce putea face Alain în tinereţe, dar nu departe de vârsta pe care o are. Acum pare un leu fără dinţi şi gheare, cu o faţă căzută, ascultă tăcut, absent, evocarea unui trecut în care dă semne că nu se regăseşte.

     O clipă mi-am adus aminte de Filoctet, erou grec, arcaş neîntrecut, părăsit pe o insulă, bolnav, uitat de ceilalţi.

Alain Leroy întruchipează bărbatul care a avut totul la o vârstă la care alţii abia îşi cumpără o maşină, citesc două trei cărţi si au cam tot atâtea femei, ori el deja refulase atâtea dorinţe încât cei din jurul lui se hrăneau cu ele. Acum fără absolut nici o dorinţă (sigur că acea de a bea, acum nu se mai pune), pluteşte în lumea celor care există, în lumea celor care-l privesc cu o mare compătimire şi chiar cu ură, oricum el abia îi mai vede, poate îi simte, dar numai atât.

Am pus povestea mai sus, ea ascunde eroul în erou, filmul nu lasă nimic neterminat.

Le feu follet - plimbarea

pentru C

de aici am început
http://scorchfield.blogspot.com/2011/02/le-feu-follet-marea-singuratate.html

     Perioada de căutări corespunde începutului şi sfârşitului, alfa şi omega dacă vreţi. Bărbatul caută la început, este vitală această căutare, corespunde cu maturitatea hormonală, cu dorinţa, cu iubirea. Apoi, totul devine pasager, superficial, difuz, bărbatul ce a ajuns să cunoască nu mai pune valoare pe ceea ce tinereţea l-a iniţiat şi de fapt aşa ar trebui, valorile fac parte din plictiseala sa, monotonie, vicii.

     Alain este un tip aparte, îşi caută prietenii, fiecare prieten posedă o tipologie clară, indiferent dacă acest prieten este bărbat sau femeie, sau dacă are familie sau nu, sau dacă are la rândul lui o mulţime de prieteni sau este singur; Alain a ajuns în pragul de unde-i înţelege pe toţi, pragul uşii fără uşă.

Alain merge pe stradă, el mai ţine minte că este Alain Leroy, "marele hipnotizator social"; în mersul său aristocratic se vede nepăsarea, nu-l mai miră nimic. Aici încă Alain vede lumea, tot ceea ce se-ntâmplă în jurul său, nu-i scapă nimic, nu este obosit, paloarea pe care o văd alţii în obrajii lui are origini străine lui, dar va rezolva şi asta.

     O întâlneşte pe Jeanne, o veche prietenă, un caracter opus celuilalt de la care tocmai a plecat, Dubourg. Revoltă feminină, împotriva a ceea ce Dubourg, ca bărbat, a lăsat steagul jos. Pentru Jeanne, Dubourg nu mai luptă, ci doar vorbeşte, în el vede "bărbatul domesticit", mistic, preocupat de "egiptenii" lui, -Dubourg scrie istorie, dar nu o trăieşte. Alain priveşte şi ascultă, poate pentru puţinele dăţi a devenit un ascultător.

Le feu follet - marea singurătate

pentru C

    Pe bărbatul pe care-l vedeţi în imagine îl cheamă Alain, el este "fabulosul" Alain Leroy, neîntrecutul bărbat care transforma plictiseala anturajului său în dezmăţ total, dialogul era ridicat la nivel de artă, beţia la o alternativă a vieţii. Dar Alain nu mai poate face toate acestea, pentru că de patru luni nu mai bea deloc alcool, cura de dezintoxicare a fost severă şi sevrajul încă mai are putere asupra intelectului său, intelect de o mare valoare, aplecat asupra singurătăţii bărbatului într-o lume în care dorinţele îi astupă vederea. Acum în acest fragment el vede, sau mai bine scriu că încă mai vede. În jurul său lumea există pentru că se mişcă, pentru că vorbeşte, pentru că unii fac anumite fapte sau gesturi; lumea trăieşte mai mult ca el, şi pe deasupra îl doreşte. O făptură umană întruchipată de o tânără vrea să-l aspire, să-i citească mintea, să-l dorească prin asta, dar el nu poate, pentru că absenteismul alcoolului i-a secat toate dorinţele. Alain priveşte poate pentru ultima oară lumea, apoi se întinde uşor şi ia paharul de lichior lăsat de un prieten ce a trebuit să plece grăbit. Bea.