Triptic al construcţiei - pentru A

Niciodată n-am avut încredere în poeţi, vorba lui Platon, citez din memorie aceste cuvinte; în final m-am aliat cu ei -cu poeţii, şi mă mănâncă prozatorii, glumesc; nevasta are grijă de asta.

Doresc să dezvălui aceste triptic în ceea ce Alexandru avea dreptate, dar nu m-a înţeles, fără vina lui că eu oricum bat câmpii, oile devin grăniceri.

Ginsberg elaborează munca în Psalmul III, că acolo există şi sex, chiar nu mă interesează; ce fain şi-o trag ăia în Germinal în lipsa speranţei de viaţă, a minei prăbuşite. În Chile acum câtva timp, amanta i-a luat loc soţiei în aşteptarea minerului prins la începutul lui august şi salvat în octombrie acest an.

Ginsberg vrea să depăşim o mentalitate, cea a sexualităţii, cea a hetero şi cea a homo, eu habar n-am cum doreşte el să o rezolve, dar perpetuez starea lui. Mai departe mă opresc asupra nimiciei (a tenebrei), învăţată de la Gogol, de la "Mantaua" lui, care atunci când am pierdut-o n-am mai avut nimic.

Termin postarea precedentă cu o memorie, chiar nu salvez pe nimeni, eu deja mă scufund!