______________________________________________
Sir Travis a pomenit de anul acela, într-o seară de iarnă, la club. Jucam bridge, masa era şchioapă, tocmai ne serveam din băuturi, veni Travis.
1889
Iarna anului acela era fără cusur; sărbătorile umplură Viena de fast, o bogăţie a împăratului fericit, îmbogăţit.
Fiul, Rudolf îşi exprimă dorinţa de-a călători. De-a merge undeva în nord, în Boemia, la vreun castel; la vreo vânătoare.
Vremea lăsa la o plimbare, pe începutul lui Gerar, potecile lăsau urme; gheaţa dispărea.
Prinţul călători trei zile până la Mayerling, spre sfârşit.
Castelul de la Mayerling alcătuia zona în care princepele moştenitor îşi vâna amanta.
Pe de altă parte Baron Albin Vetsera o trimise pe Mary, fiica lui în aceaşi direcţie; în urma unor invitaţii imperiale.
Baroneasa Mary Vetsera veni în urma cererilor ştiute numai de ea şi oficializate de imperiu. Sigiliul imperial reprezenta pentru ea dorinţa castă a prinţului de-a o vedea.
Mary a trimis o scrisoare lui Travis, verişorul ei din Anglia, prin care în veselia ei de-al întâlni pe prinţ, îşi exprima nedumerirea asupra neaşteptatei invitaţii. În scrisoare pomenea de-un joc al unei piramide plane, create cu cărţi de joc; pornind de la şapte în jos, prin numere impare: 7, 5, 3, 1.
Baroneasa fu primită în 28 ianuarie. Apartamentul dânsei era rezervat, cu o vedere exterioară spre soare-răsare, patul cu capul la nord, fereastra ce vedea răsăritul de soare peste pădurea de fagi.
Caleaşta prinţului prinsă de gerul nopţii sosi în 29. În aripa vestică, imperială, la etajul întâi poposi pentru o noapte prinţul.
A doua zi a început vânătoarea.
Pădurea de fagi dispăru în urma cailor, poteca urma panta abruptă a muntelui; Sir Travis povesti cum iapa baronesei se-mpiedicase, asta aflând de la altă verişoară ce-o însoţea. Apoi, după o vreme de derută apăru prinţul, cu alaiul sau numai prinţul. Travis avu o emoţie, dar reuşi să amestece cărţile: pentru bridge.
La primele întrebări ale asistenţei, Sir Travis nu accentuă accidentul, ci numai incidentul; adică împiedecarea iepei: iapa nu a fost găsită!
Sir Travis pomeni de joc, ca o scurtătură a discuţiei; cineva de la marginea mesei, relată regula jocului.
"Cărţile aşezate în piramidă, pe rânduri sunt... 7 cărţi, apoi sub ele 5 cărţi, apoi sub acestea sunt 3 şi în final una..."
Cineva de la masă se sculă şi îşi reglă nodul de la cravată. Pe urmă completă:
"... jocul se joacă numai în doi, jucătorul are voie să ia câte cărţi vrea, dar numai de pe un singur rând..."
30 ianuarie 1889
Terenul de vânătoare era accesibil din toate direcţiile.
Prinţul o însoţi pe baroneasă, care în absenţa verişoarei, găsi în Casa de Vânătoare locul ideal de odihnă.
Verişoara împreună cu vânătorii, găsiră doar un traumatism minor al iepei baronesei şi porniră îndată să-i comunice vestea. În zăpada proaspătă zăriră urmele spre Casa de Vânătoare, acolo pe podelele de marmură, îi găsiră pe ei doi; prinţul şi baroneasa: morţi.
Sir Travis mai fu zărit câteva clipe, după care nici azi Scotland Yard-ul nu rezolvă cazul.
1960
Un regizor, Alain Resnais, relansă Marienbad-ul, peste un an filmul: Anul trecut la Marienbad, reuşi să şocheze lumea bună.
Filmul de-o teleenciclopedie arhitecturală te induce în domeniul jocului. Jocul coloanelor, frizelor, oamenilor, sentimentelor...
Mai este un joc, un joc logic în care obiectele sunt aranjate pe patru rânduri; câte şapte, cinci, trei şi unul. Sunt doi jucători şi care începe primul, are voie să ia câte obiecte doreşte, dar numai de pe un singur rând. Celălalt jucător, la fel şi tot aşa; cine ia ultimul obiect: pierde.
1992
Un mormânt profanat în spiritul unei idei. Se pare că poţi muri de mai multe ori, în sensul că cineva te dezgroapă de mai multe ori.
Sinuciderea ce nu pare a fi crimă şi jocul care nu se mai termină.
2008
Îmi amintesc doar de lungile plimbări prin parcul imperial şi imediatele aşteptări. Filmul mai bun decât viaţa. Filmul şi acel joc al sinuciderilor.
P.S.
Sir Travis a pomenit de anul acela, într-o seară de iarnă, la club. Jucam bridge, masa era şchioapă, tocmai ne serveam din băuturi, veni Travis.
1889
Iarna anului acela era fără cusur; sărbătorile umplură Viena de fast, o bogăţie a împăratului fericit, îmbogăţit.
Fiul, Rudolf îşi exprimă dorinţa de-a călători. De-a merge undeva în nord, în Boemia, la vreun castel; la vreo vânătoare.
Vremea lăsa la o plimbare, pe începutul lui Gerar, potecile lăsau urme; gheaţa dispărea.
Prinţul călători trei zile până la Mayerling, spre sfârşit.
Castelul de la Mayerling alcătuia zona în care princepele moştenitor îşi vâna amanta.
Pe de altă parte Baron Albin Vetsera o trimise pe Mary, fiica lui în aceaşi direcţie; în urma unor invitaţii imperiale.
Baroneasa Mary Vetsera veni în urma cererilor ştiute numai de ea şi oficializate de imperiu. Sigiliul imperial reprezenta pentru ea dorinţa castă a prinţului de-a o vedea.
Mary a trimis o scrisoare lui Travis, verişorul ei din Anglia, prin care în veselia ei de-al întâlni pe prinţ, îşi exprima nedumerirea asupra neaşteptatei invitaţii. În scrisoare pomenea de-un joc al unei piramide plane, create cu cărţi de joc; pornind de la şapte în jos, prin numere impare: 7, 5, 3, 1.
Baroneasa fu primită în 28 ianuarie. Apartamentul dânsei era rezervat, cu o vedere exterioară spre soare-răsare, patul cu capul la nord, fereastra ce vedea răsăritul de soare peste pădurea de fagi.
Caleaşta prinţului prinsă de gerul nopţii sosi în 29. În aripa vestică, imperială, la etajul întâi poposi pentru o noapte prinţul.
A doua zi a început vânătoarea.
Pădurea de fagi dispăru în urma cailor, poteca urma panta abruptă a muntelui; Sir Travis povesti cum iapa baronesei se-mpiedicase, asta aflând de la altă verişoară ce-o însoţea. Apoi, după o vreme de derută apăru prinţul, cu alaiul sau numai prinţul. Travis avu o emoţie, dar reuşi să amestece cărţile: pentru bridge.
La primele întrebări ale asistenţei, Sir Travis nu accentuă accidentul, ci numai incidentul; adică împiedecarea iepei: iapa nu a fost găsită!
Sir Travis pomeni de joc, ca o scurtătură a discuţiei; cineva de la marginea mesei, relată regula jocului.
"Cărţile aşezate în piramidă, pe rânduri sunt... 7 cărţi, apoi sub ele 5 cărţi, apoi sub acestea sunt 3 şi în final una..."
Cineva de la masă se sculă şi îşi reglă nodul de la cravată. Pe urmă completă:
"... jocul se joacă numai în doi, jucătorul are voie să ia câte cărţi vrea, dar numai de pe un singur rând..."
30 ianuarie 1889
Terenul de vânătoare era accesibil din toate direcţiile.
Prinţul o însoţi pe baroneasă, care în absenţa verişoarei, găsi în Casa de Vânătoare locul ideal de odihnă.
Verişoara împreună cu vânătorii, găsiră doar un traumatism minor al iepei baronesei şi porniră îndată să-i comunice vestea. În zăpada proaspătă zăriră urmele spre Casa de Vânătoare, acolo pe podelele de marmură, îi găsiră pe ei doi; prinţul şi baroneasa: morţi.
Sir Travis mai fu zărit câteva clipe, după care nici azi Scotland Yard-ul nu rezolvă cazul.
1960
Un regizor, Alain Resnais, relansă Marienbad-ul, peste un an filmul: Anul trecut la Marienbad, reuşi să şocheze lumea bună.
Filmul de-o teleenciclopedie arhitecturală te induce în domeniul jocului. Jocul coloanelor, frizelor, oamenilor, sentimentelor...
Mai este un joc, un joc logic în care obiectele sunt aranjate pe patru rânduri; câte şapte, cinci, trei şi unul. Sunt doi jucători şi care începe primul, are voie să ia câte obiecte doreşte, dar numai de pe un singur rând. Celălalt jucător, la fel şi tot aşa; cine ia ultimul obiect: pierde.
1992
Un mormânt profanat în spiritul unei idei. Se pare că poţi muri de mai multe ori, în sensul că cineva te dezgroapă de mai multe ori.
Sinuciderea ce nu pare a fi crimă şi jocul care nu se mai termină.
2008
Îmi amintesc doar de lungile plimbări prin parcul imperial şi imediatele aşteptări. Filmul mai bun decât viaţa. Filmul şi acel joc al sinuciderilor.
P.S.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc