Cel mai bun, un somn complet beat, pe plajă

Rimbaud

Să crezi într-o virtute, să fi corespondentul uman al artei pe pământ, să nu faci artă, doar să o provăduieşti (propovăduieşti), să ajungi de fapt să o vinzi prin asta, iată primul semn al infecţiei.

Boala artei este grea, pentru că arta a devenit valoare, şi mai mult prin revânzare este plusvaloare. Nu poţi reuşi fără bani, escorta celor care socotesc este mai valoroasă decât cea a adulatorilor, aici devine religie, mit al fanilor, dincolo marketing.

Artistul nu este lăsat să creeze pentru că trebuie să plătească impozite şi s-a reuşit simplu asta prin cei care colaborează cu fiscul, ca fiind mecena falşi ai artei. Frauda o face doar artistul prin creaţie, atunci în momentul acela impozitul nu se poate stabili, pentru că nu există preţ, etichetă, TVA; inexistenţa acestei măsuri următoare, a trocului, a schimbului, a ceea ce numesc antropologii: potlach, face ca o persoană să stabilească preţul, formează piaţa artei, mai târziu se vor naşte şi falsurile.

 (noiembrie 1889)

Dragă Teo,
[...] Iată ce-aş vrea să expun la Vingtistes 1):
1 şi 2 - cele două pânze cu Floarea-soarelui ce-şi fac pendant,
3. Iedera pe lung,
4. Livadă în floare (cea pe care o expune Tanguy în momentul acesta), cu şirul de plopi care taie pânza,
5. Via roşie 2),
6. Lan de grâu la răsăritul soarelui la care lucrez acum.
Gauguin mi-a scris şi el, plângându-se de o seamă de lucruri, resemnându-se, ca un băiat de treabă ce este, dar nicidecum fericit, cu tot talentul, cu toată munca şi cu toată sobrietatea de care dă dovadă; se pare că, adesea, casa e un adevărat infern pentru el. [...]

1 În scrisoarea trimisă de Theo în ziua de 16 noiembrie, acesta îi aduce la cunoştinţă lui Vincent că a fost invitat să expună câteva pânze la grupul Vingtistes din Bruxelles; în acelaşi timp, au mai fost invitaţi şi Puvis de Chavannes, Bartholomé, Cézanne, Dubois-Pillet, Forain, Signac, Lucien Pissarro, Hayet, Renoir, Sisley şi Toulouse-Lautrec.

2 Este vorba de Viile Roşii din Arles, tablou cumpărat de Anna Boch, ea însăşi pictoriţă, care a expus la Salon des Vingt şi la Salonul Independenţilor. Este un peisaj pictat în noiembrie 1888 şi achiziţionat mai târziu de colecţionarul rus Morozov; acum, se află la Muzeul de Artă Modernă din Moscova. Este singurul tablou vândut în timpul vieţii lui Vincent van Gogh.

Vincent van Gogh, Dragă Teo-Scrisori către fratele său, ed. Art, 2008, pag. 638 mijloc.

Ori tocmai prin asta putem să ne dăm seama unde s-a ajuns astăzi cu valoarea artei.
Dar, n-am terminat căci societatea vrea mai mult decât atât, vrea să devină stăpână pe spaţiul artistic şi nu ca artistul să-şi ocupe singur spaţiul.

"De artişti ne ocupăm mai târziu; acum vrem ceea ce produc ca impozit, suportă ca taxă, au ca spaţiu, deţin în detrimentul nostru ... de creaţia lor se vor ocupa alţii, tot dintre noi vor fi aceia!" par a ne traduce cei care conduc cultura.

Să vinzi doar un tablou, să nu mori de foame, fratele să-ţi trimită bani, să te cerţi cu ceilalţi şi în final să te sinucizi catalogat ca fiind nebun. Ăsta să fie acum portretul artistului din tinereţe?!

Rimbaud se pare că nu a mai vrut asta şi s-a dus la Harare să vândă arme şi să facă bani, bani peste bani!

Citiţi şi una m-a dat afară ca să expună înăuntru, căci merită.

pictura de Vincent van Gogh de la:
http://www.vangoghgallery.com/catalog/image/0495/Red-Vineyard,-The.jpg