VII (1) Regi, îşi pun dintre cei de neam, căpeteniile dintre cei viteji. Puterea regilor nu-i fără margini ori lăsată la voia lor, iar căpeteniile comandă mai mult cu fapta decât cu porunca şi, dacă sunt hotărâţi, dacă sunt în văzul tuturor, dacă se bat în frunte, mai mult cu admiraţia de care se bucură. De altminteri, nici a pedepsi cu moartea, nici a pune-n lanţuri, nici chiar a bate n-au voie decât preoţii, şi aceasta nu ca pedeapsă ori fiindcă ar porunci căpetenia, ci oarecum din porunca zeului care, după credinţa lor, are-n pază pe luptători.
(2) La război duc cu ei nişte chipuri şi semne pe care le scot din pădurile sfinte, şi o roată de călăreţi sau un steag de pedestraşi nu se face la întâmplare şi nici dintr-o adunătură la nimereală, ci din familii şi din rudenii, ceea ce este mai mare imbold la vitejie: fiinţele cele mai dragi lor stau chiar în apropiere, de unde s-aud urletele femeilor, ţipetele copiilor. Aceştia sunt pentru fiecare ostaş martorii cei mai sfinţi, aceştia-s lăudătorii cei mai de preţ. La mame, la soţii se duc luptătorii să-şi arate rănile şi ele nu se-nfiaoră a le număra sau a le căuta cu de-amănuntul, şi tot ele duc de mâncare ostaşilor şi-i îmbărbătează.
VIII (1) Se povesteşte că unele linii de bătaie, care-ncepuseră a şovăi ş-a se clătina, femeile din nou le-au întremat cu rugăminţi stăruitoare, dezgolindu-şi sânul şi punând sub ochii bărbatului robia, de care germanii se tem şi pe care-o rabdă cu mult mai greu tocmai din pricina femeilor, până-ntr-atât, că mai tare se ţine legată credinţa acelor ţări cărora li se cer, printre ostatici, şi fete de neam. (2) Ba germanii mai cred că femeile au în ele ceva sfânt şi profetic şi nici le dispreţuiesc sfaturile, nici le nesocotesc răspunsurile.
imagine by
http://manofroma.wordpress.com/category/history/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc