miercuri, 10 noiembrie 2010
Baikal - lacul cel mai adânc ca o mare a confuziei
Lăsând la o parte orice aspect politic, orice morală mobilizatoare, oamenii nu mai au loc pe pământ. Colonia Pământ nu suferă de poluare, aspectele ecologice fac parte din altă politică, oamenii din colonie suferă de disperarea locului ocupat.
Locul ocupat se împarte în două tabere, între cei care vor să muncească în continuare şi cei care ar coabita acolo numai cu natura. Soluţiile de coabitare nu le are niciunul dintre cei ai locului. Totul se desfăşoară, se întinde şi se împarte la centru.
articolul este de la adresa:
http://www.nytimes.com/2010/11/09/world/europe/09baikal.html?_r=1
P.S.
Cine a auzit de locuitorii orăşelului Hinkley de lângă Los Angeles, Statele Unite ale Americii şi îşi mai aduce aminte de filmul Erin Brockovich, acolo povestea continuă în felul ei şi ei, -oamenii, n-au plecat.
http://news.yahoo.com/s/ap/20101109/ap_on_re_us/us_toxic_water_brockovich
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Si daca oamenii nu mai au loc pe pamant, care-i problema ? Doar nu suntem eterni..au fost dinozaurii, acum sunt oamenii, maine vin altii la rand, pe firmament.
RăspundețiȘtergereDispar specii, apar altele, ce e toxic pentru noi, e benefic pentru altii.
Îmi aminteşti de Louis Wolfson, care nu pune nimic în faţa unui viitor al omenirii, ci doar o terapie prin vid, o eutanasie planetară.
RăspundețiȘtergereTu, sufli datorită unui Hipocrate, exişti datorită unui Butlerov, scrii datorită lui Spiru Haret, toate aşa rele sau bune oamenii le-au făcut.
Dinozaurii n-au reuşi până aici şi noi suntem de fapt la un început.
Noi nu mai avem loc în mintea noastră, de fapt!
man – the study of whom is
RăspundețiȘtergeresupposed by the naïve to be the oldest investigation since Socrates – is
probably no more than a kind of rift in the order of things, or, in any
case, a configuration whose outlines are determined by the new position
he has so recently taken up in the field of knowledge. Whence all
the chimeras of the new humanisms, all the facile solutions of an
‘anthropology’ understood as a universal reflection on man, halfempirical,
half-philosophical. It is comforting, however, and a source of
profound relief to think that man is only a recent invention, a figure not
yet two centuries old, a new wrinkle in our knowledge, and that he will
disappear again as soon as that knowledge has discovered a new form.
If I tell in English language is not fare for others...
RăspundețiȘtergereScuze, eu sunt dinaintea lui Socrate (Sokrates), eu sunt o parte din ceea ce Nietzsche enunţa:
"
Eroarea unei false cauzalităţi. - Oamenii au crezut dintotdeauna că ştiu ce e o cauză: dar de unde ne-am dobândit ştiinţa, mai precis, credinţa de a şti acest lucru? Din domeniul "faimoaselor lăuntrice", din care până acum nici una nu s-a dovedit reală...
"
Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, Humanitas 2008, pag 49. jos
Am înţeles ideea, Nietzsche nu-l avea la gât pe Socrate, cred că eu m-am subiectivat puţin :)
RăspundețiȘtergere