BYRON

Într-o scurtă vizită la Delphi, din parcare am traversat spre izvorul Castalian; definiţie: apă pură care curge cu nesaţ pe gresie obosită de timp.

Mai sus, prin poarta închisă, l-am văzut pe Byron, făcea baie sub stânca abruptă a muntelui; în găleata izvorului. Chiar Phaidriadele - stâncile abrupte ce culmină o creastă ce se termină în piscul Parnassos-ului - se mirau de străinul ce se-mbăia.

Un bilet luat de vânt, îmi încurcă privirea: salutul către marele maestru, un autocar urma să mă lovească, am aşteptat şi-am cules de pe asfalt hârtia. Citesc:

"The banker - broker - baron, brethen, speed

To aid these bankrupt tyrants in their need."

[...]

Şi iată culmea umilinţii! -

Voi, regilor, pe-ai voştri, lor le daţi!

Ei controlează ţări şi împăraţi

Şi, de la "Ind la Pol", dau împrumuturi

Bancheri, misiţi baroni, ca pe nişte scuturi

Îi apără pe despoţii faliţi.

[...]

Întors acasă deschid cartea.

Descifrez mesajul.

"cele două versuri în engleză au o muzicalitate aparte, bazată pe funcţia aliterativă a sunetelor B-R-K. Ele exprimă totodată dezgustul lui Byron faţă de aceşti bancheri şi de banii lor care au servit regilor tirani în politica agresivă, de înăbuşire a mişcărilor de eliberare naţională ale diferitelor popoare."

Byron, Opere, Poezia 2, Satire, nota 123, de la pag. 537, referitor la poezia "Epoca de bronz" în traducerea lui Petre Solomon, versurile în română sunt la pag. 135 sus; volum apărut la editura Univers în anul 1986.