"Elementul acesta trecător, fugitiv,
ale cărui metamorfoze sînt atît de frecvente,
nu aveţi dreptul să-l dispreţuiţi sau să-l nesocotiţi."
Charles Baudelaire
Am ajuns la Roşia Montană sprijinit de ideea aflării unui adevăr, chiar dacă acesta ar fi generat o utopie, putem fabrica oricând adevăruri maiestoase în filosofia locului şi care aruncate în realitatea prezentului să fie mai cinice decât rătăcirile câinelui printre oameni.
Poate că ar fi trebuit să fac o plimbare printre brazi, să beau apă şi să obosesc gândindu-mă la misterul vieţii pe pământ. Dar ghidul, un inginer, din fosta întreprindere minieră de stat; domnul Dorin Rus m-a călăuzit prin tenebrele pământului, pe acolo, de unde de peste 2000 de ani se extrăgea aur şi argint. Forma trapezoidală a secţiunii nu m-a mirat, nici liniaritatea ei, ci doar mărimea, căci nu încăpeau doi oameni maturi să treacă unul lângă altul şi nici înălţime nu era pentru a te îndrepta mai bine."Omul nu conta, trebuia doar să muncească." spunea acest ghid. "...în epoca romană, prin aceste galerii mişunau aproape cinci mii de sclavi..." completă el.
Chiar şi după ce am ieşit la suprafaţă, m-a uimit cinismul acestuia pentru că "toţi vor să ne ajute, dar nimeni nu ne lasă în pace"
Ce contează acum când viitorul pentru ei este apocaliptic. Trecutul le este interzis; statul a abandonat în 2006 toate lucrările, lăsând practic loc altora, loc cuceritorilor!
Am privit Roşia Montană ca un loc blocat în prezent, cu oameni în jocul unui circ creat de viitor.
În final, gândul că acolo toţi au dreptate mi-a risipit speranţa de viaţă a "fiinţei" numite Roşia Montană, despre care Alexandru Vakulovski a scris o carte. Acum ştiu că violul acelei copile din carte este violul continuu de la Roşia Montană a "fiinţei" care va deveni neant.
Ştergeţi tot, ştergeţi minţile oamenilor, crestele brazilor, culmile munţilor, ştergeţi prezentul; injectaţi neantul.
________________________________________________
Explicaţii suplimentare; câinele reprezintă filosoful cinic care s-a numit mai bine câine decât om, tenebrele reprezentau pentru anticii greci forma absolută a abisului.
J.P. Sartre a scris un eseu despre Fiinţă şi Neant, ceea ce am înţeles eu este că forma garanţiei în privinţa "viitorului fiinţei" este neantul.
Cartea lui Alexandru Vakulovski se numeşte "157 de trepte spre iad sau Salvaţi-mă la Roşia Montană"
Titlul şi motto-ul sunt din Charles Baudelaire, Pictorul vieţii moderne, antologie, traducere, prefaţă şi note de Radu Toma, ed. Meridiane, Bucureşti, 1992 pag.390.
te invidiez pentru această călătorie, deși, cred, că nu te-a înveselit deloc. mulți uită că roșia există și după fânfest.
RăspundețiȘtergeree ca o hârtie scrisă cu creionul - aștepți în orice moment să dispară
Nu aveti dreptul sa dispretuiti nici viitorul ;)
RăspundețiȘtergereFiinta e un neant impodobit in limbaj. Dar Sartre era prea ingretosat ca sa-si dea seama.
@vklvsk
RăspundețiȘtergerenu mă aşteptam să fie aşa, vezi citeşti cartea pe care ai scris-o şi zici la un moment dat, chiar aşa?! şi te duci acolo şi exclami: Chiar aşa!
nu sunt vesel văzând locul unde se pune bomba.
am să încerc anul ăsta să mai merg odată, numai să nu vină frigul.
mulţam de comentariu
@AnaMaria
RăspundețiȘtergerenu mai dispreţuiesc nimic şi pe nimeni, oricum sunt incomplet, voi muri aşa.
Sartre a lucrat la Fiinţa şi Neantul în timpul războiului, normal că-i era greaţă, Greaţa a scris-o mai târziu când a dat pe afară. :)
Oare suntem pregătiţi pentru viitorul care vine?
este o zona foarte frumoasa, dar sa ne gandim pe viitor ce o sa se intample cu localnicii daca nu se iau masuri asupra investitiilor si daca ei vor continua sa traiasca din spomaj pentruc a statul este incompetent...
RăspundețiȘtergeream putea crede ca totul se conserva si ca va ramne asa mereu , dar acolo avem aure, deci odata si odata tot se va produce o exploatare, se va strica peisajul ce i drept, dar nu asta este cursul normal al modernitatii?
RăspundețiȘtergerefrumos aţi scris: "este o zonă frumoasă", particp deja la trecut :) şi zâmbesc în dorinţa de a nu vă jigni şi de a dialoga.
RăspundețiȘtergereviitorul este greu pentru toţi, aici în mijlocul oraşului, oraş mare al acestei minunate ţări, mă simt singur, alienat, părăsit; totuşi niciodată nu-mi voi cumpăra vreo puşcă, ca să-i omor pe cei care, din oportunitate, prin înşelătorie etc. trăiesc mai bine ca mine.
bunica mea, la o vârstă venerabilă creştea o vacă. Când ceilalţi i-au propus să o lase mai moale că nu mai poate, i-a a răspuns: "Ce vor zice ceilalţi?"
Încă mai exista pudoare, ruşine, aplecare creştin ortodoxă. Acum eu liber cugetător, ateu adică, îmi fac cruce la Roşia Montană.
Nu ştiu cine sunteţi, căci dacă vieţuiţi acolo chiar nu vreau să vă jignesc. Dar vă admir!
@ Anonim
RăspundețiȘtergereCorect, modernitate ne afectează, dorim să fim în curs cu ea, totuşi uneori în acest secol al forţei suntem prea abrupţi, prea chirurgicali, cine ne grăbeşte?!
De unde atâta potenţă, când moţul vede altfel, ardeleanul tace, cine ne păcăleşte!