"Elementul acesta trecător, fugitiv,
ale cărui metamorfoze sînt atît de frecvente,
nu aveţi dreptul să-l dispreţuiţi sau să-l nesocotiţi."
Charles Baudelaire
Am plecat spre Roşia Montană încărcat de gânduri, orientate spre a privi spre culmile Apusenilor, înălţate spre visare, dar cum am ajuns, am clipit des deasupra Tăului dintre Brazi şi m-am cufundat în inima muntelui prin galerii antice.
Am ajuns la Roşia Montană sprijinit de ideea aflării unui
adevăr, chiar dacă acesta ar fi generat o utopie, putem fabrica oricând adevăruri maiestoase în filosofia locului şi care aruncate în realitatea prezentului să fie mai cinice decât rătăcirile
câinelui printre oameni.
Poate că ar fi trebuit să fac o plimbare printre brazi, să beau apă şi să obosesc gândindu-mă la misterul vieţii pe pământ. Dar ghidul, un inginer, din fosta întreprindere minieră de stat; domnul Dorin Rus m-a călăuzit prin
tenebrele pământului, pe acolo, de unde de peste 2000 de ani se extrăgea aur şi argint. Forma trapezoidală a secţiunii nu m-a mirat, nici liniaritatea ei, ci doar mărimea, căci nu încăpeau doi oameni maturi să treacă unul lângă altul şi nici înălţime nu era pentru a te îndrepta mai bine."Omul nu conta, trebuia doar să muncească." spunea acest ghid. "...în epoca romană, prin aceste galerii mişunau aproape cinci mii de sclavi..." completă el.
Chiar şi după ce am ieşit la suprafaţă, m-a uimit cinismul acestuia pentru că "toţi vor să ne ajute, dar nimeni nu ne lasă în pace"
Ce contează acum când viitorul pentru ei este apocaliptic. Trecutul le este interzis; statul a abandonat în 2006 toate lucrările, lăsând practic loc altora, loc
cuceritorilor!
Am privit Roşia Montană ca un loc blocat în prezent, cu oameni în jocul unui circ creat de
viitor.
În final, gândul că acolo toţi au dreptate mi-a risipit speranţa de viaţă a "fiinţei" numite Roşia Montană, despre care Alexandru Vakulovski a scris o carte. Acum ştiu că
violul acelei copile din carte este violul continuu de la Roşia Montană a "fiinţei" care va deveni
neant.
Ştergeţi tot, ştergeţi minţile oamenilor, crestele brazilor, culmile munţilor, ştergeţi prezentul; injectaţi neantul.
________________________________________________
Explicaţii suplimentare;
câinele reprezintă filosoful cinic care s-a numit mai bine
câine decât
om,
tenebrele reprezentau pentru anticii greci forma absolută a abisului.
J.P. Sartre a scris un eseu despre Fiinţă şi Neant, ceea ce am înţeles eu este că forma garanţiei în privinţa "viitorului fiinţei" este
neantul.
Cartea lui
Alexandru Vakulovski se numeşte "
157 de trepte spre iad sau
Salvaţi-mă la Roşia Montană"
Titlul şi motto-ul sunt din
Charles Baudelaire,
Pictorul vieţii moderne, antologie, traducere, prefaţă şi note de Radu Toma, ed. Meridiane, Bucureşti, 1992 pag.390.
