http://scorchfield.blogspot.com/2011/10/ferestrele-timpului.html
http://scorchfield.blogspot.com/2011/10/ferestrele-timpului-ii.html
Este atât de important ca el să fie Mesagerul Timpului? se întrebă băieţaşul privind în oglinda lacului.
Circula de multă vreme legenda în care un călăreţ venit din nord, va reuşi să treacă în ţara lor fără ca judecătorii să vadă nimic în trecutul lui. Și odată intrat, cumva va reuși într-un timp scurt să schimbe totul.
Copilul avea dorința de-a crește mare - este atât de greu să crești mare, trecuseră ani buni și el rămase la fel, se schimba greu și pricepea lucrurile atât de greu.
Păru că aude în spatele său pe cineva care se strecoară în grajd, un nechezat scurt și după câteva clipe un călăreț fugi cu calul venit ieri. Ar trebui să dea alarma. Gândul acesta îi luă mult timp.
În această țară, la scurt timp după aceste întâmplări, timpul a început să curgă și totul s-a schimbat. Oamenii nu mai erau nemuritori, de aceea se preocupau în timpul vieții lor ca viața să le fie mai ușoară, natura nu mai era importantă. Au început să apară școli, se studia după cărți venite din străinătate, se modificau până și casele, ce era vechi se dărâmau, lumea se bucura de fapt pentru puținul primit. Starea de admirare tăcută a eu-lui și a naturii dispăruse, pe nimeni nu mai interesa trecutul, ci doar viitorul. Și viitorul venea repede.
Lacul a fost acoperit de frunze, din ce în ce mai multe frunze, oglinda aceea era o amintire. Pe marginea lui un bătrân privi ceea ce acum devenise o baltă. De ce n-am avut răbdare? se întrebă. Lumea lui s-a schimbat și schimbarea asta a schimbat și oamenii, și natura înconjurătoare.
"Sigur atunci ne vom aminti cu toţii, dar pentru asta trebuie să te odihneşti."
RăspundețiȘtergerebiletul de adio sa fie sfarsitul?
biletul,foaia goala ce-i inceputul?
Îmi amintesc că un proverb spunea cam așa: "când nu mai poți merge înainte nu da înapoi, stai pe loc și ai răbdare, în felul acesta îți vei aminti cum vei merge înainte".
RăspundețiȘtergereOri tocmai că noi facem invers, galopăm înainte, fără răbdare, fără țintă, fără ideal: trecutul? o remușcare ce te ține doar încordat.
Trecutul fiind de fapt începutul, sigur o foaie albă pentru mulți!
din cand in cand ma intreb de ce simt nevoia sa ma intorc mereu in trecut...
RăspundețiȘtergerema fascineaza acest..."a fost"...
mai,tu iti dai seama ce scrie in acel proverb?
RăspundețiȘtergere"iti vei aminti"
asta-i chestia...ca de obicei ne amintim ceva din trecut.
ce,mai exista si din alta parte ceva de amintit?
un alt eu care sa aiba o intindere mai mare decat in trecut?
si cum ti-am zis la o alta postare,o intindere care sa nu fie neaparat liniara.
caci acel alt eu poate nu cuprinde doar timpul in modul lui de a fi vazut la prima vedere,ci poate este si o oglindire.
poate liniar nu ai putea sa vezi oglindire,cum ar fi sa iti inchipui o roata la care ce e sus e si jos,si stanga,etc.
...si ca nu te poti apropia cu nici o latura,de alta,pt ca te consideri separat,si de aceea se produce acea punctare despre care comentasem la celalalt post.
ceea ce am incercat sa spun este ca acel biletel,in orice moment din viata l-ai scrie, el este si trecutul si viitorul...iar prezentul e viul,mana ta care scrie.
si de aici sa fie si fascinatia exprimata a phandhorei.
fascinatie pe care am trait-o si eu si am refuzat mereu sa imi pun trecutul sub tacere.era ca si cand el inca mai scria,el inca era prezent.
m-am gandit mereu cum poate trecutul sa fie doar un fum de amintire si sa nu-l solidific?
pt ca acolo sunt tot eu dintr-un prezent,si ma respect pe mine aceea asa cum ma respect si acum.de ce sa imi creez senzatia ca eu nu sunt aceeasi,una oriunde sunt,voi fi,am fost?
timpul perceput ca spatiu,caci si cand te uiti in tine vezi spatiu...iar timpul semnifica limitele pe care le pui in acel spatiu.si asa,privind in tine iti explici si calitatea rabdarii.
si gandeste-te ca la fiecare punctare care formeaza aceea punte,este si inceputul si sfarsitul.
asta spuneam eu ca este minunat.
pandhora
RăspundețiȘtergere"a fost" este trecutul "a fi", dar tot acest verb "a fi" este în legătură directă cu ființa, datorită lui vorbim despre existența ființei.
Când spunem "a fost" ne raportăm la ființă și nicidecum la lucruri, mai ales fiind vorba de noi, de eu-l nostru. Dar și lucrurile "au fost" și totuși noi ne gândim la noi cum eram atunci în prezența sau în posesia acelor lucruri, de aceea "a fost" este extrem de subiectiv. :)
Toteu
RăspundețiȘtergerenu este sigur dacă "iti vei aminti" se referă neapărat la un alt eu, dar sigur are legătură cu experiența pe care o ai datorită trecutului.