duminică, 23 octombrie 2011

Omul din Athina sau despre prevestiri

Scrierile antice care au supraviețuit până la noi, indiferent de subiectivismul lor, pomenesc de apariții sau de descrieri ale unor fenomene aparent inexplicabile.


Titus Livius pomenește la un moment dat de o vacă ce a alunecat într-o fântână sau de o clădire de câteva etaje ce s-a prăbușit din senin în mijlocul Romei, în timpul unor momente grave și violente din istoria Cetății Eterne.  Chiar aparițiile unor zei în mijlocul bătăliilor puteau prevesti finalul încleștărilor.



În luna august a acestui an, la Athina, prin centrul orașului, mai precis aici prin piața Omonia, a apărut acest aparent cerșetor ce drapa steagul național al Republicii Elene. Steag oarecum în bernă, deoarece deasupra lui era flamura de culoare foarte închisă ce prevestește nenorocirea, care nu dispare decât atunci când se dă jos de pe catarg.


Cum am mai scris:

Legenda spune că regele Egeu (Aegeus) a privit de pe acest promotoriul spre sud în aşteptarea fiului său Teseu plecat spre Creta, cu tributul uman închinat Minotarului aflat în labirintul de la Knossos (Cnosos), asta pentru ca atenienii să evite represaliile pe care Minos, fiul lui Zeus, rege peste un imperiu maritim, le-ar fi pus în practică în urma refuzului. Trebuie adus aminte că fiul lui Minos, Androgeus a fost omorât de atenieni sau chiar de însuşi regele Athinei (Atenei), Egeu, pentru că acesta câştigase toate premiile din cadrul jocurilor Panateniene.


Regele Egeu vede flamura neagră fluturând pe catargul triremei ce se întorcea din Creta, semn că fiul său Teseu a murit. La plecarea din Athina (Atena) această flamură neagră a fost ridicată pentru a semnala mai puternic sentimentul tragic al trimiterii celor şapte tineri atenieni şi şapte tinere ateniene spre Creta. La întoarcere, poate din cauza bucuriei, poate din alte motive, Teseu şi tinerii însoţitori uită să schimbe flamura neagră cu una albă, cum ar fi fost convenţia. Înnebunit de durere regele Egeu se aruncă de pe stâncile înalte în mare; de aici numele mării: Marea Egee.



În luna august lumea se plimba printre manifestanți, ai fi zis că alături de muzee, temple și porți, stadioane și grădini, la Athina se poate vedea și o manifestație din suflet, nu trucată sau formală.
L-am urmărit îndelung pe Omul din Athina, la fel l-au urmărit și alții, prezența lui meteorică nu afecta pe nimeni; atât doar ideea unei anticipări ...

2 comentarii:

  1. Interesantă idee !
    Trebuie să remarc că grecii au mituri și un trecut incomparabil. În prezent sunt creștini ortodocși...

    RăspundețiȘtergere
  2. Am întâlnit și greci liber-cugetători, oameni ce-mi aminteau de cei de odionioară.

    Din fericire pentru grecii moderni, religia ortodoxă le-a fost în evul-mediu singura cale de supraviețuire, în timp ce Apusul îi trăda sistematic, așa cum se întâmplă astăzi la fel!

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc