Nichita Stănescu - de arhitectura - VI
Uitați-vă și voi la stele fixe. La Steaua Oerului, bunăoară, numită și Luceafărul. Vederea mea doarme într-însa. N-are ea raze, am eu privire.
De nesomn mă pot odihni și în brațele propriei mele femei. De oboseală numai pe-o roată pot dormi.
Căutați și voi să faceți ceva rotund care să miște zidul - căutați și voi să faceți ceva oval peste care pasărea stînd și clocind să iasă la spargerea valului de var nu o pasăre, ci un pat.
XI
Dragii noștri, fără roată nimic nu este cerc.
Dragii noștri, fără somn nimic nu are coșmar.
1982
Nichita Stănescu, Amintiri din prezent, ed. Sport-turism, 1985, pag.167-168
Primul fel de a fi este spaima.
Nichita Stănescu, Amintiri din prezent, ed. Sport-turism, 1985, pag.284
el a stiut sa spuna ce simte atat de altfel...
RăspundețiȘtergeremi-as fi dorit sa-l cunosc :)
încă nu m-am decis asupra prozei lui Nichita Stănescu dacă este poezie, sau dacă poezia lui este proză, aici ar trebui să existe o prozodie a prozei lui sau un alt gen al scriituri...
RăspundețiȘtergere