Vravronia - Brauronia - Templul zeiţei Artemis

Sunt locuri în Grecia în care un râu obosit de căldură parcă, se pierde într-o deltă mlăştinoasă, marcând astfel un loc apărat şi izolat natural, ascuns şi liniştit.

De-a lungul râului Erasinos, delta care s-a format este bogată în vieţuitoare, apa aici este limpede pe tot parcursul verilor arzătoare, locul este binecuvântat prin asta. Valea calmă se află între Rafina şi Porto Rafti, în estul Athinei. Dealuri plantate cu viţă-de-vie, pomi fructiferi, apar domoale, iar şoseaua se strecoară în meandre largi printre ele pentru a ajunge aici.

Marea este aproape, se simte, dar nu se vede din cauză că locul este în umbra unor coline stâncoase. Aici este Templul zeiţei Artemis, zeiţă ce a căpătat de-a lungul antichităţii completări ale numelui ca Dadophoros sau Tauropolos.

Artemis Dadophoros

Artemis Tauropolos

Unul din miturile principale spune că Oreste şi sora sa Iphigenia, în urma unui vis premonitoriu dat de zeiţa Athina (Atena), au furat un renumit xoanon (ce sigur o reprezenta pe zeiţa Artemis) ce se afla în Templu lui Artemis din ţinutul Taurida  (nordul Mării Negre) pe care l-au adus aici pentru a celebra cultul acestei fecioare zeiţe. Ne amintim de Oreste şi Iphigenia ca fiind împreună cu Electra, copiii lui Agamemnon şi a Climtenestrei, astfel un mit paralel, cel al Războiului Troian, ne spune că Iphigenia a fost sacrificată de tatăl ei - Agamemnon, cel cei conducea pe greci, pentru ca flota să treacă marea Egee în condiţii ideale. Pentru că sacrificiul uman nu era bine văzut, s-a intercalat şi ideea că zeiţa Artemis ar fi răpit-o pe Iphigenia din faţa altarului şi ar fi pus în locul ei o căprioară. Astfel, la dorinţa zeiţei, Iphigenia ajunge mare preoteasă al templului din Taurida, acolo unde sigur vede renumitul xoanon.

Stelă reprezentând pe Zeus, Leto, Apollo şi Artemis

Nu trebuie să ne mirăm că miturile antice se intercalează, se întrepătrund, alcătuind de fapt un tot unitar al unui timp în care zeii locuiau împreună cu oamenii pe acest pământ.

Stela în muzeu, în dreapta se bănuieşte că ar fi fost Oreste cu Iphigenia într-un car tras de cerbi

La templul zeiţei Artemis din Vravrona (Braurona) avea loc o procesiune (theoria), o dată la cinci ani, care începea de pe Acropole, din mijlocul Athinei, deci de la o distanţă de câţiva zeci de kilometri. Aveau loc diferite concursuri muzicale şi atletice, chiar şi curse de cai. Dintre toate, cel mai important ritual era Arkteia, dansul fecioarelor-urs, o iniţiere a tinerelor ce trec de la copilărie la adolescenţă, zeiţa având un rol de protecţie şi orientare în viaţa matură ce va urma odată cu căsătoria. Trebuie să ne imaginăm doar că şi pe timpul acela, fetele aveau nevoie de un ghid al curăţeniei corporale, al muncii domestice şi al cunoaşterii de sine; zeiţa-fecioară Artemis, prin preotesele ei, era omniprezentă în toate acestea.

Arkteia

Pentru că locul nu este prea cunoscut, el este protejat de marea invazie turistică din timpul verii şi curatorii muzeului au fost surprinşi de apariţia matinală şi inedită a copiilor noştrii zgomotoşi.

Templul Zeiţei Artemis de la Vravrona (Brauron)

Situl arheologic a fost închis în schimb, se lucra; atât la reconstituiri, cât şi la lărgirea acestuia, parte din ceea ce însemna templul în antichitate fiind nedescoperită (gymnasium, palaestra, amphipoleion, grajdurile cailor).

Fecioara ce ţine o pasăre în faldurile rochiei

Un ghid larg al muzeului şi sitului nu există încă, o broşură mică se dă la intrare în costul biletului de 3 euro de persoană (copii până la 18 ani intră gratuit în toate muzeele din Grecia), în schimb sunt o mulţime de înscrisuri care-ţi explică ceea ce era acest templu şi împrejurimile începând din epoca bronzului.


Legendele acestei zeiţe (Artemis) fac parte din largul panteon antic grecesc, trebuie să amintim că doar zeiţa Athina şi Artemis, erau văzute ca fiind fecioare, de aceea poate răzbunarea acestora asupra celor ce greşeau, era mult mai dură.


După vizitarea locului, şoseau urcă peste colină arătându-ţi marea, foarte aproape sunt stâncile Perati, un loc minunat de a face baie. În apa cristalină, în umbra stâncilor, în faţa unui orizont picurat de insule, mintea se dizolvă pentru a face loc vidului, a acelui gol ideatic ce te iniţiază în înţelegerea universală a lumii.


_______________________________________________


Este greu de stabilit de ce limba română preia de foarte multe ori sintaxa anglo-saxonă, aceştia l-a rândul lor pocind multe nume. Exemplul de "Brauron" nu este singular, "B" în greacă se citeşte ca "V" în română. Numele locului se citeşte ca "Vavrona". Exemple pot fi multe, ca mult mai cunoscutul nume "Eleusina", care de fapt se citeşte corect "Elefsina", ca să nu mai vorbim de numele zeiţei "Athina" care se citeşte corect "Atina" şi nu "Atena" cum am preluat greşit de la cuvântul englez "Athens": Pireas se pronunţă corect ca fiind numele portului şi nu Pireu etc.