O marmură pentelică dăruia terasei albul pe care doar norii aceia atât de rari îi putea dărui cerului albastru de vară. Un vânt amesteca ramurile pinilor şi călăuzea umbrele acestora de-a lungul ochiului de apă scurs dintr-un robinet exterior. O linişte vâjâită se învârtea în jurul casei.
Era ora prânzului. Stăpânii casei lipseau. Două pietre albe clipeau la soare. Mai jos, în grădină, furnicile alcătuiau un şir infinit până la apa ce se scurgea alene de pe marmură. Era cald.
Timpul era alcătuit din apariţii neaşteptate de lumină, care marcau trecerea soarelui prin prelungirea umbrelor. La ora la care scriu, acolo este acelaşi soare, aceleaşi ramuri de pini şi acelaşi vânt adus din nord, adus de peste Egeea coborând muntele Pentelis. Mirosul acela verde marin este de neuitat, dar fiind amestecat cu cel al lemnului uscat de măslin îl face mai nostalgic ca orice parfum venit de pe corpul unui femei frumoase.
Acum nu s-a schimbat nimic, sau poate doar bănuiesc asta. Fotografia a îngheţat doar momentul şi a încercat să prindă acea stare; lipseşte mirosul, lipseşte vântul, lipseşte căldura, lipseşte martorul.
(de ascultat Moby - God Moving over the Face of the Waters)
Man, te salut!
RăspundețiȘtergere... nici pe la tine nu am mai trecut de o vesnicie!
:(
M-a bucurat textul tau. Mi-a adus aminte de Barbu Delavrancea.
Las la portita ta... gandul meu.
Toate cele bune, man!
Multam pentru lectura faina.
Toate cele bune! :)
RăspundețiȘtergerenu stiu daca datorita faptului ca ai trecut la ocupatie "stalker", pare totul usor diferit spre intrigant.
RăspundețiȘtergereoricum ar fi, imi place ce si cum scrii :)
...sunt un călător terestru, împărtășesc celor din jurul meu cele văzute, dorința de-a călători este aprigă în mine și atunci când stau, ca acum, când și plouă afară, mai scriu câte ceva din cele văzute și închipuite. :)
RăspundețiȘtergerefrumos :)
RăspundețiȘtergerecele inchipuite sunt transpuse printr-o "privire frumoasa" :)
cat despre cele vazute, ce sa spun...sa fie cat mai multe :)